E încă întuneric…
Visele s-au înghesuit în scorbura nucului;
Timpul zvâcneşte – umbră a amintirilor:
„Ia-mă, ia-mă cu tine, aproape de tine…
Poveştile noastre le ţin strâns în mână”.
Lumină crepusculară – Fereastră deschisă –
Ploile şi vântul
Visul şi plânsul
Mărturisiri traversând golul pestriţ
Singuri într-un alt orizont –
Făgăduinţă ninsă:
Un colţ de cer în somn etern.
Convalescenţă
E atâta vreme de când
Lumina zilei greoi se prăbuşeşte
Împreună cu sufletul tău.
„ – Pe cine aştepţi?”
Şopteşte tăcerea.
„- Zilele şi nopţile mi-s tot mai străine
cuvintele mele şi-au pierdut culoarea.
Şovăitori mi-s paşii sătui
De-atâta mers;
Mă clatin între şuvoaiele amintirilor;
Doar ele tainic răsar
Între clipe uitate …
Numai surâsul stelelor mă-mbie
Să m-avânt în pustiul ceţos…
Nepăsător zac dormitând
Afundându-mă între vâltori întunecate;
Acum mă trag în golul
Fără miros, fără culoare, fără simţire, fără priviri”.
Răspunde tăcerea:
„ – Înnegrita umbră a morţii
Se-adânceşte în nepătrunderea nopţilor.
Steaua ta, ca un vis, licăre încă
Înaltă-ţi privirea între fuioarele zorilor
Şi lasă-te dezmierdat.
Foşnetul clipelor, fiorul vântului
Răsfiră încă surâsurile îngerilor
Revărsând speranţă.
Îndreaptă-ţi paşii-ntr-acolo
Şi nu întârzia”.
Îţi aminteşti?
Pe pereţii camerei tale
Ai desenat între linii negre un sâmbure
Lumina se stinge sub tălpi!
Clipa cea frumoasă s-a sfârşit
Dangătul clopotului lărgeşte fereastra;
Se vede cerul.
Nimeni n-aude bătăile inimii
Prea multă lumină deodată.
Furnicar de raze
Visul – mers pe dungă sângerie.
Binecuvântarea diurnă va stinge lumina
Voci ale universului de dincolo de stele
Curg treaptă cu treaptă;
Te apleci ca pentru un ultim
Dans primordial
O ultimă legătură cu sinele lăuntric…
Un ultim drum de urcuş …
Îţi mai aminteşti câte poveşti
Ai auzit toată viaţa?
Se face linişte
Firimitura cerului de noapte – ruperi de ritm
Trecutul îşi foşneşte semnele supravieţuirii
Amintirile s-au pierdut pe drum
Tot mai străine de respiraţia Pământului.
Gândurile tale pleacă încet
Ridicând alene din sprâncene:
„Oare a sosit clipa?”
Am visat că păşeam într-o altă singurătate;
Mi s-au dezmorţit genunchii;
Cât de greu apasă lumina!
Flacăra creşte înfiptă în gol…
Un ultim lătrat al câinelui din curte.
Îţi auzi bătăile inimii coborând în hău.
Cântec de îngeri.
Lacrima
Lacrima – tăcere în tăcere
Mai grea decât clipele nopţilor
Ecou al aducerilor aminte – ultima consolare.
Nimeni n-o poate opri – prăbuşire în somn;
Prăbuşire în truda zilnică;
Garoafă înflorind peste inelul logodnei
Galop în tremurul asfinţitului lângă apele
Norilor;
Ţâşnesc rechemând nostalgic între pâcle
S-au veştejit viorile ochilor
Ochi stins – prea devreme îţi cauţi
Curcubeul.
Nesomn mijind în vibraţia zborului
Parfumul zorilor unde l-ai lăsat?
Lacrimile îşi caută singure cerul –
Nu uita: în treacăt respiri…
Anotimpuri
Începe un alt anotimp, cel cu stolurile trase;
Magic ecou, suavă dezamăgire
Spune-mi: „De ce curcubeul mi-e acum necunoscut?“
În dimineaţa aceasta ceţoasă
Tandra putere a soarelui
Pâlpâie doar în unghiul acela…
Sufletul meu izgonit acolo-i
În spatele zidului cu rădăcini înfipte
În luminile zăpezii.
Dimineaţa căruntă anevoie îşi închide
Pleoapele
De-aceea mi-e somn, mi-e atât de somn…
Noima lunii se trage din somn –
Filă albă rămasă în poala mea.
Toate anotimpurile s-au scurs nepăsător
Printre degete, acum vlăguite.
Alt chip au bătăile clopotelor
Dor tremurător pe-un drum nesfârşit.
Piţigoii
Mereu grăbiţi, piţigoii s-avântă
Peste coame de dealuri, peste ape
Între norii ameninţători zboară
Spre depărtări.
Aripi grăbite – umbre în ceaţa misterelor
Ardere vie spre visul de vară.
Între eterice constelaţii –
Vor răsări, plutind amar
Spre acel câmp cu stropi aprinşi de rouă
Respiră clipele adânc
Tremurătoare aripi rotindu-se
În jurul meu.
Martie
Făgăduite chemări – revărsări tainice
La marginea timpului …
Nu-mi ajunge suflarea
Blând să te duc
Acolo, între adierile teilor.
Firave flori în tâlc solar freamătă –
Lacrimi prelinse în lunecare;
Potecile nopţilor înfloresc surâsuri;
Se umple văzduhul de fâşii primăvăratice
Prelungi ţipete în joaca păsărilor,
În tainice lăcaşuri se-mpletesc în iubire…
În chip de inimă clipele zvâcnesc
Sub mugurii cerului.
Comentarii