Flash…

Tocmai când începusem să mă plictisesc de circul politic de la nivel naţional (cu arestări, denunţări, denigrări etc.), a ieşit la rampă şi ministrul învăţământului, ăsta nou. Câmpeanu parcă-i zice. Nume predestinat, că tare mai bate câmpii şi el. Mai întâi, uită că predecesorul său, Remus Pricopie (ăla care nu ştia de unde-i vine prenumele, de cult ce este, şi dorea să impună învăţământul obligatoriu bebeluşilor de-un an) a semnat anul trecut un acord cu sindicatele pentru deblocarea a 1250 de posturi în învăţământ. Ba şi ordonă să se mai reducă 5000. Bineînţeles, când s-a trezit (nu întrebaţi din ce), a dat-o cotită şi a anulat inepţia. Ba, mai mult, vrea să stea la masa negocierilor cu reprezentanţii cadrelor didactice. Chestia e că, dacă se discută pe bune, îl bagă ăştia-n ceaţă de nu mai vede pe unde să iasă din Palatul Victoria. Nu că mi-aş dori să vină altul în locul lui fiindcă, o spun cu lacrimi în ochi, am impresia că de-o bucată de vreme avem miniştri mai incapabili decât elevii, zău aşa. Totuşi, când o fi numită în funcţia aia atât de importantă pentru viitorul ţărişoarei ăsteia năpăstuite şi o persoană capabilă, fără culoare politică, ci care să dorească binele atât al dascălilor cât şi al elevilor?