Petreceri cu dar

Pus înaintea Săptămânii nebunilor (cea în care din vechime se spunea că doar scrântiţii şi tolomacii caută a se însoţi cu cele lălâi şi balcâze rămase nenuntite), chiar de cvasiglobala Valentine’s Day (însă până a nu intra aceasta în trend, tot acum şi… tot cam aşa nunţile erau luate în şagă, în spectacole parodice despre care doar cărţile mai vorbesc), târgul de nunţi de la Suceava a demonstrat din nou, elocvent, dimensiunile unei afaceri care, de la an la an, nu-i doar stabilă, ci şi din ce în ce mai sclipitoare şi mai mănoasă, croită parcă doar pentru cei cu buzunare încăpătoare. N-avem noi loc a enumera aici câte servicii sunt puse la socoteală, de la cele de împodobit oamenii la cele de împodobit localurile, de la cele de ghiftuit şi divertisment, la cele de nemurit în moduri dintre cele mai sofisticate clipa, ziua, clipele, zilele… Ceva la care, dacă te-nhami să fie aşa cum dictează sezonul şi tendinţele, rezultă şi la câteva (depinde câte…) zeci de mii de euro. Nebun să fii să te-arunci într-o astfel de investiţie dacă nu ţi-ai pregătit din timp un buget straşnic de consolidat şi dacă n-ai în vedere o petrecere cu mare dar. Iar avându-se în vedere şi divorţurile, de la an la an în număr din ce în ce mai mare, logic ar fi, în logica acestui lanţ de afaceri, să se pună şi de nişte petreceri (hai s-o facem lată, că-i pentru ultima dată!) pentru desperechere, cu eventuale strigături de noroc în viaţa cea nouă şi de asemenea cu dar, să tragă greu la al partajului cântar.