De strajă tezaurului strămoşesc

Straja, o localitate situată în extremitatea nordică a spaţiului românesc, dar în mijlocul activităţii culturale din Bucovina şi nu numai. Iar, aşa cum se întâmplă la români, valoarea unei comunităţi rurale este dată şi de oamenii săi.

Aşa se întâmplă aşadar şi în această comunitate, care a avut marele noroc ca din mijlocul ei să ţâşnească o personalitate puternică, distinsa doamnă Elisabeta (Saveta) Teleagă. Fiică a acestei comunităţi, care a plecat din sat doar ca să studieze arta educării copiilor şi s-a întors în satul natal în anul 1972, ca învăţătoare. Dragostea sa pentru localitatea natală, pentru oamenii săi, dar, mai ales, pentru minunaţii ei copii, a făcut-o să slujească învăţământul străjenesc o viaţă întreagă. Şi cum rădăcinile adânc împlântate în glia strămoşească au fost viguroase, n-a părăsit satul nici după pensionare, deşi ar fi avut prilejul. M-a impresionat profund afirmaţia doamnei: „Eu n-am unde pleca, pentru că aparţin acestui pământ pe care vreau să-l cinstesc atât cât voi putea”.

Au trecut peste patru decenii de când tot aflăm despre isprăvile Savetei şi pe tărâm cultural. Despre rezultatele foarte bune în procesul instructiv-educativ au vorbit şi au scris laudativ, chiar şi la superlativ, structurile de control competente. Eu voi vorbi aici numai despre activitatea ei culturală. Toată lumea poate lua exemplu de la această comunitate şi, mai ales, de la această distinsă doamnă. Preocuparea doamnei Saveta pentru activitatea culturală s-a manifestat chiar din anul venirii ei la catedră. Şi-am lăsat-o să-mi povestească, ascultând-o cu mare atenţie…

„Am pornit la drum cu o echipă de jocuri populare cu adulţi, din care făcea parte şi moşul meu”, mi-a mărturisit doamna cu mândrie, dar şi cu ochii înceţoşaţi. „Această echipă a fost punctul de pornire la drum, eu fiind impresionată de dăruirea cu care aceştia participau la repetiţii, cum se străduiau să-mi aducă lucruri noi despre jocurile populare locale, cum plecau cu mine în deplasări, fără să pună condiţii. Toate acestea m-au făcut să mă ataşez foarte mult de ei şi să merg hotărâtă mai departe. Greutăţi au fost multe, dar le-am trecut cu bine şi datorită lor. Din anul 1990 am înfiinţat Ansamblul folcloric «Străjăncuţa», iniţial pentru copii. Dar, cu timpul , l-am mărit şi l-am extins la vârste, acum evoluând în cadrul lui trei generaţii.

Cu ei am pregătit spectacolul «Aşa-i viaţa omului». Vorba cântecului: «De la naştere la moarte/ Omul petrece de toate/ Jocul şi cu cântecul/ Îi alină sufletul” (versuri proprii – n.n.). Spectacolul începe cu versurile cântecului «Pădure, verde pădure» al Aglaiei Băimăcean, rapsodul nostru. Continuă cu un cântec de leagăn, apoi cu diferite cântece şi jocuri populare (vârsta tinereţii) şi se încheie cu doinele «Frunză verde, rug de mure» şi «Bătrâneţe, haine grele» şi cu «Bătrâneasca».

La ansamblu fac înscrieri în fiecare an, nou-veniţii integrându-se în el rapid. Unii membri termină şcoala şi pleacă din sat, dar rândurile ansamblului nu trebuie să se rărească. Copiii, mai ales, vin nechemaţi, aflând de la alţi membri că-i aşteptăm. Dorinţa lor de-a păstra folclorul local este imensă. Chiar acum lucrez cu nou-veniţii. Sunt şi care renunţă imediat. Aşa este viaţa, nu toţi au chemare pentru viaţa artistică, pentru scenă.

Beneficiem şi de un colectiv foarte talentat de soliste vocal. Ele sunt surorile Elisaveta şi Voichiţa Chira, Georgeta Tarnoveţchi şi Ana-Maria Popescu (Cotos). Fiecare dintre ele are un repertoriu bogat de cântece pur bucovinene. Şi despre costumaţia membrilor ansamblului vă pot spune că este autentic străjeană, fiind executată de renumiţii noştri meşteri populari.

Jocurile tradiţionale locale fac parte din repertoriul nostru. În prima suită de jocuri avem «Hora Bucovinei», «Ilenuţa», «Ardeleanca», «Polobocul», «Ruseasca», iar din suita a doua, «Labuşul», «Ţărăneasca», «Bătrâneasca» şi o altă «Ilenuţă». Iar mătuşa Aglaia ne-a îmbogăţit cu strigăturile jocurilor pe care i le-am moştenit. Textele cântecelor sunt create, o parte, de mine, iar o parte sunt creaţia întregului ansamblu.

Acompaniamentul este asigurat de taraful din Straja. Din el fac parte Dragoş Teleagă, fraţii Mihai şi Doru Cotos, Petru Chira, Vasile Juravle, Ioan Morar, interpreţi la vioară, fluier, cobză şi tobă. Toţi sunt grozavi!

În acest an vom introduce în programul spectacolului şezătoarea străjenească şi momente din nunta satului. Multe lucruri nu le întâlnim în folclorul altor localităţi, altele sunt chiar numai la noi, dar nunta străjenească este unică şi fascinantă. Momentul de nuntă este presărat cu foarte multe strigături moştenite de la rapsodul nostru.

Ansamblul nostru a fost o prezenţă permanentă în cadrul «Întâlnirilor bucovinene», care au fost organizate în România, Polonia şi Slovacia, sperând să putem participa şi la celelalte, în următorii ani. Am participat şi la târgurile de turism de la Augsburg (2008) şi de la Bucureşti (2009). Iar la Bucureşti, Cluj şi Iaşi am participat la târgurile «Produs în Bucovina».

Televiziuni din ţară ne-au invitat în platourile lor, iar două au venit şi la Straja: «O vedetă populară», «Bună vreme, gospodari!» (şi la Straja), «Seara Favorit» şi «Viaţa satului» (şi la Straja). O experienţă deosebită a constituit-o prezenţa noastră la «Sărbătoarea limbii române» de la Cernăuţi.

Consider că prin activitatea desfăşurată cu acest ansamblu folcloric, care şi-a cucerit consacrarea prin repertoriu, costumaţie şi evoluţie, ca şi prin valorificarea tezaurului folcloric local, ne-am făcut datoria faţă de tradiţii, pe care le-am dus mai departe, în lume, accentuând faima străjenilor. Prin tot ce-am făcut, am vegheat în permanenţă la păstrarea lor.”

Am rămas profund impresionat de cele spuse în faţa unor cafele aburinde, în ceas de iarnă… Trei ascultători ai spovedaniei doamnei Saveta am ascultat cu răsuflarea tăiată cele relatate. Iar cele spuse nouă, dar şi multe altele, distinsa doamnă le va pune la dispoziţia străjenilor, şi nu numai, prin cartea „Obiceiuri, tradiţii, meşteri populari din Straja”, aflată în stadiu final de concepere. Aşteptăm cu nerăbdare să vadă lumina tiparului.

Ne-a mai povestit cu mândrie, dar şi cu mare mulţumire, despre sprijinul pe care i l-au acordat colegii de muncă, directorul şcolii, primarul şi consilierii locali, nemaivorbind de cel acordat, necondiţionat, de părinţii copiilor. Fără ei n-ar fi putut realiza nimic. Mai rar aşa recunoştinţă pentru cei care te-au ajutat atunci când ai avut nevoie !

Dar şi comunitatea locală i-a preţuit munca şi rezultatele. În anul 2008, Inspectoratul Şcolar Suceava, la propunerea şcolii unde muncea, i-a acordat onorantul titlu cu diploma „Gheorghe Lazăr”, cea mai preţioasă distincţie în învăţământ, iar Consiliul Local Straja a gratulat-o cu titlul „Cetăţean de onoare” al comunei Straja.

Întrebată ce planuri are, mi-a mărturisit: „Pensia nu se constituie într-un final, un capăt de drum, ci este o continuare a activităţii mele, atât cât mă vor ţine puterile şi voi fi sănătoasă. Mi-aş dori să pot avea cât mai multe înregistrări cu negative şi, de ce nu, să mai particip la multe festivaluri şi concursuri în ţară şi chiar dincolo de fruntariile ei. Folclorul românesc, în general, şi cel bucovinean, în special, merită cunoscut în toată lumea”.

…Închei cu felicitări pentru această distinsă doamnă. Saveto, multă sănătate şi putere de muncă!

Prof. GH. DOLINSKI

Foto: V. PĂTRĂUCEAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: