1117 zile de război

Caricatură de Constantin Papuc

Caricatură de Constantin Papuc

„Două săptămâni s-au făcut şase ani!” Aşa zice taică-miu, Ştefan Papuc din Lisaura, un veteran de război ajuns la 100 ani de viaţă.

În 1939 lucra la cariera Ovidiu-Constanţa şi peste tot au apărut afişe prin care cei sub 55 de ani, care au făcut armata, trebuiau să se prezinte de urgenţă la unităţile lor militare. Era o convocare doar pentru două săptămâni!

Aşa a început TOTUL! Întâi au fost duşi pe Carpaţi („era vorba că va începe război cu ungurii”), apoi în Bucovina (Siret şi Cernăuţi) şi-n cele din urmă în lungul Prutului, până la Sculeni-Iaşi. Asta până în primăvara lui ’41. Apoi, până în primăvara lui ’45, tot „în cadrul” celor două săptămâni anunţate la concentrare, prin Basarabia şi sudul Ucrainei, faţă în faţă cu moartea în fiecare zi!

A avut noroc şi s-a întors acasă într-o singură bucată, „in one piece” precum spun englezii. A luptat în linia întâi, a fost rănit la Friedenthal (aproape de Odesa), a fost abandonat o noapte în spatele liniilor ruseşti fără a fi descoperit („ruşii băgau baioneta în toţi cei căzuţi; şi în morţi, dar şi în răniţi!”), din greşeală a fost rănit şi de un obuz al armatei române, a fost recuperat a doua zi, a fost diagnosticat cu amputarea piciorului stâng, a fost salvat de un medic neamţ, s-a recuperat la Craiova şi Vatra Dornei şi trimis din nou pe front, încă şchiopătând. „Trece-l pe listă! Se va face bine până ajunge pe linie!” a ţipat un ofiţer, enervat că încă îl vedea în cârje prin cazarmă.

Nemţii le explicau pe degete românilor că în două luni „Rusia, kaput!”. Ofiţerii români îi îmbărbătau pe ostaşi cum „vom cuceri noi Rusia şi vom trece Beringul în Alaska!”

Două săptămâni a luptat într-un batalion de nemţi, a băut cafea, a mâncat ciocolată şi portocale, în timp ce românii l-au dat dispărut în urma unei bătălii; nu l-au găsit nici printre răniţi şi nici printre morţi. Nemţii i-au dat o hârtie la mână şi românii l-au decorat cu „Bărbăţie şi Credinţă”.

A scăpat dintr-o încercuire gen potcoavă, datorită haosului creat. „Unii ofiţeri, cu busolă, ziceau să o luăm încolo, alţii în partea cealaltă…” A ajuns, în retragere, la Nistru şi a fost între cei care au reuşit să treacă podul minat de la Moghilev. „Nemţii strigau să nu mai între nimeni pe pod că-i minat şi va fi dat în aer! Fiecare voia să scape… La vreo jumătate de oră după ce l-am trecut, nemţii l-au aruncat în aer cu tot cu armata de pe el!”

S-au furat nişte cai şi a fost lăsat în urmă să-i caute: „Papuc, ne găseşti la Lipnic! … Cai să te faci!” A găsit alţi cai, dar a fost şi el găsit de nişte partizani. A fost luat prizonier şi predat armatei sovietice. După ce a fost interogat de un general („era un bătrân aşa de urât!”) a fost dat pentru executare. „Nu te anunţau că te împuşcă! Puneau pe unul s-o facă în timp ce trebuia să mergi dintr-o clădire în alta, să mai dai o declaraţie. Cică ai încercat să fugi de sub escortă. La fel făceau şi ai noştri cu prizonierii!”

A reuşit să-l înduplece pe general: „Am rămas anumea în urmă, să mă predau… m-am săturat de război… am nevastă şi copii acasă… nu mă împuşcaţi!”

A trecut prin mai multe mâini şi mereu ameninţat cu moartea de diverşi trecători care, încet-încet, i-au luat hainele de pe el. „Ajunsesem fără cămaşă şi încălţat c-un bocanc şi un pantof.” A ajuns în lagăr! „Voi aţi fărmat Stalingradul! O să căraţi cărămizi pe umerii voştri şi o să-l facem mai mândru decât a fost!”

Erau scoşi la muncă aproape cu burţile goale. „Aveam o lingură la şase oameni, la un castron cu ciorbă. Umblai cu lingura roată prin zeama aceea să prinzi o fasolă! Scormoneam prin groapa de gunoi să găsim nişte coji de barabule, să mâncăm… Nici apă nu aveam! Au băut unii şi urină din urmele lăsate de copitele cailor!”

În drum spre gara din Jmerinka a fugit din coloană. S-a tras după el, dar nu l-au nimerit! A fugit toată noaptea. A mâncat tulpini de buruieni. „Când găseam câte o coajă mucegăită de pâine, o ştergeam şi o împărţeam s-o am pe mai multe zile.” A stat fugar prin Ucraina şi a mai fost prins de două ori. A reuşit să-i păcălească şi a dispărut. A trecut Nistrul cu o barcă „împrumutată”. S-a tras după el, dar era deja departe, în josul apei, pe celălalt mal.

În Basarabia, în haine civile, cu o furcă în spate şi nişte legători răsucite a trecut printr-un batalion de ruşi! Cică mergea la câmp, la lucru.

Pe Prut erau deja grăniceri sovietici şi au discutat cu el. Era în apă, cu o traistă pe după gât şi bătea la tufe să prindă peşte. Nu ştiu dacă a prins peşte, dar ştiu că a ajuns pe malul românesc.

Pe jos a ajuns acasă. În ’45, „în noaptea de Paşti, când au început să tragă clopotele la biserica din sat, eu treceam apa Sucevei!”

Ca luptător împotriva marii URSS şi că fost prizonier, a fost arestat şi dus la Burdujeni, tot într-un fel de lagăr. „Ne scoteau la IRIC şi curăţam carnea de viermi; mâncare pentru noi!”… „Am scăpat eu de-acolo şi de-acolo…, n-oi scăpa eu şi de aici?!” A fugit!

L-au recuperat de pe ogor: „– Stoi!” „Am vrut să fug pe Gropana, dar m-am gândit că s-ar putea să mă nimerească.” L-au dus la Itcani şi l-au băgat într-un bou-vagon cu destinaţia Siberia. A doua zi trenul a plecat, dar în noaptea respectivă, pe un ton răstit, ca şi cum urma să fie împuşcat, un ofiţer român, care îl cunoştea pe bunică-miu, l-a scos din vagon: „– Dispari!… Dispari!” A dispărut şi, până la urmă, l-au lăsat în pace!

Mare noroc a avut! O dată fiindcă a scăpat şi cu viaţă şi întreg şi a două oară fiindcă a prins şi generoasa recunoştinţă din partea statului român: o indemnizaţie de veteran de război în valoare de 324 lei pe lună (dacă nu ar fi fost decorat ar fi primit cu circa 100 lei mai puţin), adică pentru fiecare zi din cele 1117 zile de război statul român îi mulţumeşte în fiecare lună cu câte 29 bani!

Fain, nu?! Oare să facă greva foamei ca şi „revoluţionarii”?! Poate îi mai dau acolo câţiva bănuţi! Da’ poate şi moare şi scapă de el!… Şi de alţii ca el!

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: