De la Râşca la Mălini

„De treci codri de aramă” printre ape zdrumicate,

Peste dealuri în repaus, peste tăinuite sate,

La Mălini ajungi deodată, cu nescrisă bucurie,

Fruntea să ţi-o pleci acolo pe o piatră, care-i… vie.

Stai de vorbă cu poetul despre una, despre alta,

Zboară timpul, el tot tânăr, potrivit acum cu dalta.

După tata nu mai merge la vânat de căprioare,

Nu-i e foame, nu-i e sete şi nimica nu-l mai doare…

L-a durut odată straşnic, dar de-atunci e multă vreme,

Multă apă-a curs pe Suha, care parcă-ntruna geme,

Că poetul nu mai vine, ca să treacă spre pădure,

Frânt a fost fără de veste, precum bradul de secure!…

„L-am zdrobit! L-am rupt în două!” au strigat în cor gealaţii,

Pigmei, mâinile frecându-şi, – putregaiul astei naţii –

Orbi, descreieraţii, cu steluţe seci pe frunte,

Au aprins o stea eternă peste Suha, peste munte,

Şi de-atunci trimite Cerul şoapta lui într-o odaie

Numele cel scump Sucevei – Labiş Nicolae!

IOAN ŢICALO

 N. red.: Ivit pe lume la 2 decembrie 1935, la Poiana Mărului, comuna Mălini, poetul Nicolae Labiş s-a stins din viaţă la 22 decembrie 1956, la Spitalul de Urgenţă Bucureşti, după ce în noaptea de 9-10 decembrie fusese victima unui accident de tramvai, care astăzi se consideră a fi fost astfel regizat încât poetul să fie redus la tăcere, să fie suprimat.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: