Ce este Biserica pentru mulţi dintre oameni? Pentru unii rămâne doar o singură întrebare fără răspuns, pentru că fie nu-i interesează, fie au o concepţie greşită despre Dumnezeu, socotindu-L potrivnic lor. Pentru cealaltă categorie de oameni Biserica reprezintă viaţa de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt. Iisus Hristos este cel ce coboară viaţa de comuniune a lui Dumnezeu în umanitate: „Şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Mă rog ca tot să fie una după cum Tu, Părinte întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una” (Ioan 17, 21).
Biserica uneşte creaţia cu Dumnezeu şi toată vieţuirea pe pământ a omului îşi capătă adevăratul sens pentru care a fost creat. Biserica este trupul tainic al lui Hristos Cel răstignit şi este întemeiată pe însuşi Sângele Său. (Fapte 20, 28). Ea s-a extins în istorie la Cincizecime, iar în afară de Biserică nu este mântuire, aşa după cum spune Sfântul Ciprian.
În fiecare comunitate din întreaga lume vom găsi oameni dornici de a-L întâlni pe Dumnezeu. O astfel de comunitate există şi peste câteva dealuri din comuna Vadu Moldovei, judeţul Suceava, la 18 km de oraşul Fălticeni, şi care formează Parohia Nigoteşti. Această comunitate este împărţită în patru sate, şi anume: Nigoteşti, Mesteceni, Movileni şi Viişoara, cu un număr redus de credincioşi fiecare.
Scurt istoric
Satul Nigoteşti se află la o depărtare de 5 km de Vadu Moldovei, aşezat pe valea pârâului Mediasca, şi a fost înconjurat de păduri. Înainte de 1700 o parte din săteni au venit din Ardeal şi s-au aşezat pe aceste locuri din cauza prigoanei Bisericii din partea regimului catolic maghiar. Până astăzi este conştiinţa printre bătrâni că sunt veniţi din Ardeal. Aceşti pribegi s-au aşezat pe lângă un schit de călugări; urmele Sfintei Mese provenite de la acest schit se mai văd şi astăzi în mijlocul satului, fără a se cunoaşte cauzele distrugerii acestui schit.
În anul 1763, Alecu Başotă cu soţia sa Anastasia, proprietar de moşii, ridică altă biserică din lemn de stejar şi o acoperă cu şindrilă. Această biserică împreună cu 14 case au fost distruse de un incendiu în 1925.
Între anii 1926-1928 se construieşte actuala biserică pe temelia bisericii vechi din lemn şi este acoperită cu tablă zincată. Pereţii sunt tencuiţi pe ambele părţi cu var şi nisip, iar înăuntru este vopsită cu vopsea de culoare gri peste tot. Meşterii care au construit-o sunt Grigore Asaftei şi Ion Gheorghiasa, iar ctitorii sunt enoriaşii satului Nigoteşti, precum şi alţi miluitori şi făcători de bine din satele învecinate.
Biserica a fost renovată în 1966 prin contribuţia enoriaşilor şi prin concursul special al Epitropului Ioan Iacob, care s-a ostenit mult cu munca personală şi cu strângere de fonduri, Dumnezeu să-l fericească.
Dintre preoţii care au slujit la această biserică se cunosc următorii: Pr. Ioan Suceveanu, Pr. Grigore Suceveanu, Pr. Constantin Gavrilescu, Pr. Vasile Aramă, Pr. Popa Arghir, Pr. Ciubotariu Genucu, Pr. Aniţa Dumitru, Pr. Bob Gheorghe, Pr. Vasile Loghin şi, de la 1 februarie 1995 şi până în prezent, Pr. Petrică Răileanu.
Văzând starea de degradare a Sfântului locaş de cult, oamenii credincioşi şi cu suflet mare din Nigoteşti au hotărât să zidească o nouă biserică în acest sat, drept care în anul 1997 s-a purces la demararea lucrărilor de zidire. Acestea au durat aproape 10 ani, timp în care s-a ridicat o frumoasă biserică dimpreună cu o clopotniţă care deservesc serviciul religios ortodox din acest sat. Biserica este împodobită cu catapeteasmă din stejar sculptată precum şi strane; de asemenea, este pictată în tehnica fresco de către pictorul bisericesc Cezar Ungureanu. Trebuie să menţionez că în tot timpul acesta credincioşii din satul Nigoteşti au dat un examen destul de greu în ceea ce priveşte opera de jertfelnicie pentru Hristos şi agonisirea de fapte bune prin osteneală şi dăruire. Ca preot am învăţat foarte multe în ale credinţei de la oamenii simpli, dar bogaţi în cele sufleteşti. Mulţi dintre ei şi-au dăruit atât timpul, cât şi resursele financiare pentru ridicarea acestui Sfânt Locaş, având convingerea că ceea ce fac este pentru mântuirea sufletelor lor. Cel care va poposi în această comunitate va putea observa singur că aici este Duhul lui Dumnezeu ce lucrează prin oamenii care chiar îşi doresc să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
În anul 2007 luna august, ziua 19, prin grija Înalt Prea Sfinţitului Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un sobor de preoţi, s-a sfinţit noua biserică, iar oamenii s-au putut bucura de împlinirea ostenelilor lor.
În prezent se lucrează la o casă de prăznuire nouă, care este destul de mare (cca. 220 mp), ce este necesară pentru nevoile satului şi care, cu ajutorul celor cu suflet milostiv, va fi finalizată în scurt timp.
Biserica din Mesteceni
Cu hramul Izvorul Tămăduirii şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, biserica din Mesteceni deserveşte nevoile spirituale ale credincioşilor din satele Mesteceni şi Movileni (cca. 90 case). Aceste sate au luat fiinţă după anul 1864; ele depindeau de moşia Cămârzani. Înainte de această biserică, credincioşii mergeau pentru cele religioase la bisericile vecine. Actuala biserică a fost adusă în anul 1926 de învăţătorul Spiridon Ştefănescu, împreună cu enoriaşii acestor sate, de la Drăgăneşti, jud. Neamţ, unde se ridicase o biserică de zid. Dăinuise acolo aproape un veac; aici i s-a dat aceeaşi formă de corabie cu altar semicircular. Pereţii sunt din lemn în cheutori, acoperiţi cu scânduri pe ambele părţi, iar catapeteasma este adusă tot de la Drăgăneşti.
Biserica a fost renovată în anul 1966, prin contribuţia enoriaşilor, epitrop fiind Dumitru Trifan.
În prezent s-a turnat temelia pentru o nouă biserică, în jurul celei vechi, urmând ca în viitor să se ridice zidurile de lemn, iar biserica veche să fie încorporată în cea nouă. Cu trei ani în urmă, s-au început o clopotniţă nouă, precum şi un gard de peste 50 metri şi din mila lui Dumnezeu anul trecut au fost sfinţite de Înalt Prea Sfinţitul Pimen.
Dintre oamenii care s-au ostenit la toate lucrările acestea amintim: epitrop Vasile Luca, Dumnezeu să-l fericească†, Buta Dumitru, Turcu Vasile, Iacob Vasile, Dăniloaie Ion, Pricop Ion, Scutaru Vasile. Tuturor celor care au ajutat financiar, şi nu numai, le doresc ca Domnul să-i aibă în paza Sa.
Biserica din Viişoara
În satul Viişoara, care cuprinde un număr de 30 case, s-a ridicat o frumoasă biserică prin grija lui Dumnezeu. Terenul pentru biserică l-am primit donaţie de la credincioşii Neculai Ştefan şi soţia Anica, iar zidirea bisericii s-a făcut din dorinţa arzătoare a credincioşilor de a avea un locaş de închinare în propriul sat, precum şi cimitir. Credincioşii din Viişoara erau nevoiţi să parcurgă cca. 5 km pentru a-şi împlini serviciul religios, ceea ce pentru oamenii în vârstă era destul de greu.
În prezent, biserica se află la stadiul de pictură; a fost împodobită cu strane şi catapeteasmă din stejar sculptat. De asemenea, avem zidită o casă de prăznuire, precum şi clopotniţă. Cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm ca în scurt timp să pregătim cele necesare pentru slujba de sfinţire. Multe sunt lucrurile care s-au făcut în această parohie de credincioşii ei şi acestea toate vorbesc de la sine despre relaţia pe care o au aceşti oameni din parohie cu Dumnezeu.
Pentru credincioşii acestei parohii, Biserica este unitate, iubire, jertfă, dragoste, comuniune cu Hristos, bunăstare, mântuire, mângâiere, iar ei se simt încorporaţi în Hristos ca fii ai harului prin Duhul Sfânt.
Preot Paroh PETRICĂ RĂILEANU
Parohia Nigoteşti, comuna Vadu Moldovei
Comentarii