Istorii de viață ce pot schimba percepția despre imigranți

Zilele acestea doi tineri din Belgia, Janah Falat și Stijn Vandecasteele, au sosit în Suceava pe urmele eroului Bucovinei la 16 ani, Arcadie Falat-Florea. Au avut abilitatea jurnalistului bun și s-au descurcat găsind singuri: locația de dormit – “enesciana” alegere, și ea le aparține, vibrațional, apoi, Liceul Ștefan cel Mare, Ion Creangă 10, Muzeul Simion Florea Marian și Parcul Vladimir Florea.

 

I-am secondat abia în a doua zi de ședere și consemnez aici câte ceva din periplul lor și interesul ce “îi mâna” în această vizită, un interes, desigur, jurnalistic, dar și sentimental. Frumoasa Janah, ca orice Falat, nu exteriorizează deloc ușor sentimentele, nici gândul. E și un jurnalist ce-și face cu maximă seriozitate documentarea apoi investigația, cu atenția maxim centrată, ca și cercetătorul științific. Am avut convingerea că nu există ”în cetate” urme afective ale lui Arcadie Falat-Florea. Stijn, coechipierul lui Janah, tocmai încheiase un periplu de succes reconstituind cu imagini, gânduri, idei, atmosfera creată de Cortina de fier, spațiul de nepreumblare, necomunicare pentru cetățenii Europei, spațiul între cele două ideologii, cea a estului și cea a vestului. Plecase din Finlanda trecând prin toate țările socialiste, până la noi. El avea convingerea că eu greșesc, că multe țin trează memoria colectivă. Și nu a greșit. Primul punct de sprijin a fost Creangă 10, unde fiecare amănunt a contat (păcat că au fost avizi năvălitori colecționari ce au subțiat șansa reconstituirii perfecte și șansa unui viitor muzeu). Tinerii noștri au simțit aici momentul 1990, când Arcadie s-a reîntâlnit cu cei încă în viață din familia sa. Ziarul „Crai nou” consemna acel moment emoționant. Au evaluat răspunsurile noastre la întrebări și până la urmă au definit singuri profilul Galafirei și a lui Trifon Falat-Florea, părinții lui Arcadie și… S-au aplecat pios la mormântul lor în cimitir. Acolo, bustul lui Trifon Falat-Florea, opera fiului lor Vladimir, a dat noi înțelesuri tipologiei masculine, mai ales cu referire la cei aflați în Belgia, unde se află 20 de urmași; doar 5 în România. Sunt maiestuoși, puternici, asumați cauzelor mărețe, fără frică de plecarea din urmă, frumoși – se spune – acum. Tocmai unul dintre ei, Livio, plecase acum, în 12 X 2014. Plecase la ceruri la fel de puternic, necăinător în suferință, ca și tatăl său. Liceul Ștefan cel Mare a oferit tinerei Janah un exemplar din Anuarul în care era comemorat și fostul lor elev de odinioară, Arcadie Falat-Florea, un semn de bună memorie în acțiune la români; apoi s-au văzut foi matricole, anuare vechi în care se consemnau profesorii și elevii lor, pe ani, unde desigur s-a regăsit și personajul căutat – bunicul. Minunat moment de comuniune la bibliotecă, printre cărți rare chiar și din 1400 (cele pentru căutători însetați, preocupați de doctorate adevărate), prin regăsirea lui Norman Manea (și el elev al liceului) citit în Belgia. La fel de special, momentul din biroul directoral, spațiu plin de istorie solară, de entuziasm și de duhul unui bucovinean demonstrându-se ca iubitor de pedagogie autentică. Tinerii noștri belgieni citiseră deja istoria Bucovinei, aveau o oarecare înțelegere a contextului istoric determinant, a ideii de spațiu geografic care potențează o anumită tipologie umană. Au mărturisit că da, am dreptate, Bucovina are oameni speciali, binevoitori, calzi, amabili, că românii sunt oameni de substanță autentică, simțitori, mult știutori și cu inima bună. Au păstrat deci cu luare aminte numele doamnelor Rodica Belța, Corina Dominte și al directorului Dan Popescu ca și al doamnei dr. Aura Brădățan. Muzeul “Simion Florea Marian”, vizitat apoi, a închegat ideea esenței ființării românești, modului în care noi românii ne dedicăm unei cauze, muncii, valorilor, legătura noastră înțeleasă și iubită cu mesajul naturii, cu divinitatea și translația acestora în creația nemuritoare, rezistând peste veacuri spre întărirea-ne, susținere la vreme de restriște. Căci ce sunt doina, hora, ia, scoarța și catrința, cântul și descântul, nominația plantelor sau tradiția sfântă a sărbătorilor? Janah și-a regăsit rudele din Belgia în arborele genealogic al familiei Simion Florea Marian, și asta cu uimire și cu un sentiment neînțeles adolescentin (este născută în 1989). Abia la Ilișești chipul tinerilor, până atunci scrutător, ușor încordat, s-a luminat total, s-a deschis floral. Au iubit satul de la început, declarând asta spontan și fără întrebare (un spirit Falat se mărturisește rar), în ziua ce smulgea și ea impresii, din arămiul infuzând verdele încă crud al colinelor. Școala construită de străbunicul lor Trifon Falat. Apoi prima casă în care au locuit toți membrii familiei și spațiul primei școli, așa cum arată poza din fotomontajul lui Falat, prezent încă pe holul școlii construite prin grija sa. Au vizitat casa (azi grădiniță) destinată sutelor de acțiuni culturale inițiate de Trifon, casa culturii proiectată și construită prin grija și aportul financiar personal al acestuia. Toate acestea au crescut vizibil satisfacția lor de ”jurnalist aplicat”. Au aflat aici că Ilișeștiul datorează lui Falat plantațiile de salcâm ce fixează terenul și azi, livezile bogate, cu o mare diversitate de arbori cândva, dar și plante medicinale din pepiniera școlii, păstrarea motivelor tradiționale de cusături bucovinene prin colecția făcută – 5000 motive în cinci volume – ca și generalizarea portului popular național în sat, învățarea finalizată cu atestat pe meseria de artizan la terminarea a patru clase (artizan în confecții de ii, catrințe, covoare, obiecte din lemn pentru gospodărie); apoi primele formații de teatru, coralele, manualele în limba română, serbările numeroase și bogate în care se onorau limba și literatura română, harta localității cu nominația străzilor numai cu voievozii noștri, scriitorii noștri. Toate acestea, cu scopul menținerii vii, în popor, a limbii române, a tezaurului creației populare aflate atunci în mare pericol de dispariție. Janah Falat este nepoata lui Arcadie Florea Falat, de la cel mai mic fiu al acestuia, Mario Falat. Lucrează ca producător la Tv Sputnik Media din Anvers. A făcut reportaje în nenumărate țări ale lumii: Coreea, India spre exemplu. Este puternică, curajoasă, deschisă înțelegerii celuilalt. A ales România, despre care s-a documentat bine (îi știe și drapelul și mă corectează asupra ordinii de la stânga la dreapta). Politica ei este cea a lucrului foarte exact, bine făcut. A ales acum România ca să-și caute și rădăcinile (Arcadie este singurul bunic de care vorbește clipind a drag) și să facă din acest reportaj un moment de nouă schimbare a percepției belgienilor despre imigranți. Va fi – spune Janah – o încercare de demonstrație că există virtuți peste tot, spirite alese, puternice și lucrătoare. Oamenii, toți, au o istorie și ceva frumos în ei și trebuie să fie priviți nu cu ostilitate, ci cu înțelegere, cum o face, o cere și divinitatea. În acest exercițiu de înțelepțire câștigă toți. Ajutând, poți face ca și cei neintegrabili până acum să se cizeleze și să se pregătească mai bine de integrare socială, iar cei foarte corecți să fie evidențiați și prețuiți corect și uman, peste tot în lume. Este globalizarea un pas nu spre conflict, diferențiere, non-sentimente, ci spre înțelegere, toleranță sprijin, prietenie, pace, deci spre binele general. Nu este o soluție viabilă să detești, să întorci spatele, să negi, să alungi, să nu contribui ca să primească imigrantul undița cu care să-și pescuiască apoi singur șansa. Am încercat și eu să culeg cât mai multă informație, stare și înțelegere din această intersecție Bucovina – Falat Janah. În ultimele pagini al cărții pregătite de tipar ”Neamul Florenilor” pot face, iată, profilul familiei la zi, după ce am trecut în revistă cele cu care s-au lăsat în lume, cele cu care și pentru care au lucrat: Simion Florea Marian, Trifon și Galafira Falat-Florea, Arcadie Falat-Florea și Vladimir Florea. Păstrez convingerea că da, este un filon aici, unul în care vorba este puțină, măsurată, munca – dedicată, empatia cu cei mulți – mare, înțelegerea mesajului transmis de eposul popular peste veacuri – onorată mult frumos, românismul – mare iubire. Așa cum mi-am dorit, ei au plecat încă meditând și încă în exercițiu, având aici și mesajul Cd-ului meu cu imagini bucovinene, ca și din toată România pitorească, cu Sofia noastră minunată cântând Hora Bucovinei (moldovenescă), cu o doină „dar“ de la Furdui Iancu, cu lista inventatorilor români și străluciților intelectuali români de pe mapamond, cu mențiuni despre domeniile olimpismului de azi, cu Rapsodia Română a lui Enescu, un poem eminescian, câteva triluri de la marele Farcaș, în fine, cu poemul meu despre moldoveni. Nu știm cât de lucrător va fi reportajul vizitatorilor noștri în publicul belgian. Ceea ce știm sigur este că și-au promis să aleagă pentru descendenții lor nume cu care au rezonat din arborele genealogic Simion Florea Marian: mai cu seamă Trifon, Galafira, Onisifor, Simion etc. DOINA FLOREA