ADHD afectează major performanțele școlare ale copiilor

> 61,8% dintre copiii cu deficit de atenție nu termină liceul
 

Aproximativ 200.000 de copii din România suferă de deficit de atenție și hiperactivitate, tulburare de comportament care este supranumită și ADHD. Dintre ei, doar 8.000 (4%) se regăsesc în evidențele specialiștilor și urmează un tratament. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România” realizat de Organizația „Salvați Copiii” și CURS. Majoritatea copiilor care suferă de ADHD au un randament mult mai scăzut la școală față de copiii fără ADHD. 61,8% dintre copiii cu deficit de atenție și hiperactivitate reușesc să termine liceul (față de 98,7% dintre copiii fără ADHD), mai puțin de 9,1% termină o facultate (față de 68% dintre copiii fără ADHD), 45,5% întâmpină dificultăți de învățare (față 1,3% dintre copiii fără ADHD) și 70,9% primesc suspendări și exmatriculări (față de 21,3% dintre copiii fără ADHD) – se arată în studiu. Ținând cont de aceste discrepanțe majore între copiii cu ADHD și cei fără ADHD, nu de puține ori cei dintâi au parte de atitudini discriminatorii din partea colegilor de clasă, prietenilor, dar chiar și din partea profesorilor. În contextul începerii noului an școlar, psihologii atrag atenția că ADHD nu trebuie privită de oameni ca fiind o boală, ci ca o tulburare de comportament care, tratată corespunzător, îi va ajuta pe copiii cu ADHD să se adapteze mult mai ușor la mediul educațional. ADHD nu este o boală, ci o tulburare de comportament. ADHD (acronimul din engleză „Attention Deficit Hyperactivity Disorder”) este o tulburarea psihiatrică regăsită mai ales la copii, tulburare care se manifestă prin imposibilitatea de concentrare în anumite situații sau pentru finalizarea unei acțiuni sau/și a unei sarcini. Din ianuarie 2014 nu mai este considerată o boală, ci o tulburare de comportament. “În acest moment ADHD este considerată o tulburare de comportament care necesită, pe lângă o evaluare amănunțită a copilului, și o intervenție specifică de monitorizare a acestuia de un psiholog specializat” afirmă psihologul clinician Nicoleta Burlacu din București. Elevii care suferă de ADHD se pot adapta mai ușor mediului educațional dacă urmează un program terapeutic cu cel puțin un an înainte de începerea anului școlar. Realizată din timp, cu cel puțin un an înainte de începerea școlii, evaluarea psihologică poate depista cu succes copiii care prezintă semne de hiperactivitate și deficit de atenție. „Ca urmare a evaluării, ei pot fi incluși într-un program terapeutic orientat spre diminuarea deficitului de atenție, educarea comportamentului și gestionarea emoțiilor. În primă instanță este recomandat ca terapia copilului să se realizeze individual, urmând ca apoi să fie inclus într-un grup” precizează psihologul Nicoleta Burlacu. Un elev cu ADHD va fi marginalizat la școală și va dezvolta, în timp, comportamente antisociale. Deficitul de atenție este mult mai frecvent la băieți decât la fete, raportul fiind de 4:1. Acest aspect este îngrijorător prin faptul că părinții unui băiat care prezintă simptomatologie specifică ADHD riscă să nu ia în serios aceste manifestări, considerând, în mod fals, că este normal ca băiatul să fie mai obraznic, mai dezordonat, mai neatent, mai neinteresat de școală, doar pentru simplul fapt că este băiat. „La un copil cu ADHD întâlnim: lipsa atenției asociată cu hiperactivitate-impulsivitate. Atunci când un părinte observă la intrarea în școală o parte din următoarele comportamente: pierde lucruri, nu respectă reguli de bază, are dificultăți în organizarea și finalizarea sarcinilor sau activităților, este distrat de zgomotele exterioare, încearcă să atragă atenția și să intre în discuțiile adulților, nu reușește să-și mențină concentrarea la sarcini care necesită un efort intelectual mai mare sau chiar evită aceste sarcini, este nevoie să caute sprijin de specialitate” consideră psihologul Nicoleta Burlacu. Ea consideră că un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă și în societate. Din cauza comportamentului la școală va fi izolat de grup și va fi respins de colegi. Cadrele didactice își vor forma o imagine negativă despre acel copil și îl vor considera „oaia neagră a clasei” și vor crede că orice stricăciune la nivelul clasei este făcută de acel copil. Acasă, simțindu-se ei înșiși vinovați de educația și comportamentul lui, părinții își vor revărsa și ei nervii pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente anti-sociale. Profesorii și părinții trebuie să aibă multă răbdare cu elevii care suferă de ADHD. Cadrele didactice și părinții trebuie să aibă foarte multă răbdare cu acești copii și să îi antreneze în activități foarte simple. „Câteva activități care pot să le atenueze comportamentul la școală sunt: ștersul tablei, împărțirea materialelor atunci când se desfășoară o activitate, să fie lăudat atunci când oferă ajutor unor colegi sau cadrelor didactice” crede psihologul Nicoleta Burlacu. În același fel, acasă, părinții trebuie să-i formeze copilului un set de activități simple prin care să fie recompensat. „Gătitul împreună cu părinții, curățenia în casă, dusul gunoiului, spălatul pe mâini, pe dinți ar putea fi activitățile pe care părinții le pot propune copiilor cu ADHD. Chiar dacă aceste activități sunt de bază și considerăm că un copil ar trebui să le facă la vârsta de 6 ani, pentru un copil cu ADHD sunt foarte greu de realizat” explică psihologul clinician. Nu există niciun program guvernamental care să identifice copiii cu ADHD. „Programul de intervenție este individualizat pentru fiecare copil în funcție de gravitate. În momentul de față nu există un program guvernamental care sa identifice copiii cu ADHD înainte sau după vârsta de 6 ani. Este decontată de Casa de Asigurări de Sănătate doar medicația, însă numai aceasta nu e suficientă. Un copil care are ADHD și este tratat doar cu medicamente nu reușește să aibă rezultatele dorite, iar părinții renunță” adaugă psihologul Nicoleta Burlacu. La ora actuală există trei tipuri de forme de tratament: terapie comportamentală (utilizarea recompenselor și a consecințelor într-un mod constant modelează comportamentul într-un mod pozitiv), medicația și terapia combinată cu medicația. Informațiile de mai sus ne-au fost transmise de agenția de relații publice Plus Communication.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: