Traian Băsescu și siguranța cetățeanului european

Un element nou în discursul prezidențial este referința la siguranța cetățeanului european. Pe cât de nou, pe atât de trecut cu vederea de analiști și comentatori. Nefiind o temă cu impact mediatic, a fost surclasată de incidentul aviatic ucrainean și de relațiile cu Federația Rusă, cele mai încordate de la încheierea Războiului Rece.

 

Trebuie spus din capul locului că abordări despre siguranța cetățeanului, mai cu seamă român, au fost destul de frecvente în contexte legate de politicile salariale ale guvernelor, de starea fondurilor de pensii, de contribuții la sănătate, de bugete pentru apărare și educație…, dar acum împrejurarea și termenii diferă. Din păcate, tema aceasta de larg interes a devenit de mult subiect de confruntare politică, iar mulțimea acuzațiilor de o parte și de alta aproape au banalizat-o. Doar populiștii mai speră să poată scoate ceva voturi din asta. Un incident cu urmări politice Acum însă, e vorba de siguranța cetățeanului european: ca urmare a doborârii cursei malaieziene MH17, soldată cu 298 victime, s-a produs o foarte mare spaimă/îngrijorare pe mapamond, de aceea SUA și UE încearcă să se pună de acord asupra sancțiunilor impuse Rusiei și regimului lui Vladimir Putin, considerat vinovat. În acest context, Traian Băsescu cere liderilor lumii să se aplece cu mai mare grijă asupra „valorii cetățeanului european”, dar gândul său este altul: „Dacă în Consiliul European puneam valoarea omului deasupra la orice, n-am fi putut să luăm măsuri de descurajare în timp util? Azi e Ucraina, se ajunge la frontiera Balticelor, a Poloniei, a României. Nu ajungem la riscul să fie mai importante contractele economice decât solidaritatea cu statele din flancul estic?” Valoarea supremă la noi și la ei E bine că președintele se gândește „la cea mai mare valoare”, cetățeanul. Numai că între „valoarea” cetățeanului occidental și a celui român este o adevărată prăpastie: ca bunăstare și nivel de civilizație, ca preocupare a guvernanților față de nevoile cetățenești, suntem pe un rușinos penultim loc în UE, după bulgari, iar speranțele ca această stare de fapt să fie schimbată într-un viitor rezonabil se risipesc pe zi ce trece. Și Traian Băsescu e președinte de 10 ani… Firește că nu a fost numai răspunderea sa, ci și a guvernelor. Pe deasupra, a fost și o perioadă, 2008 – 2012, când influența asupra guvernărilor Boc – Ungureanu era maximă, de aceea opozanții săi îl acuză că tocmai atunci a impus tăieri salariale de 25%, creșterea TVA cu 5 puncte procentuale, așadar reduceri de venituri ale mai tuturor categoriilor sociale. Ceea ce face să sufere credibilitatea abordării prezidențiale. Și apoi, a acuza UE că nu pune pe primul plan valoarea umană, în condițiile în care în România diriguitorii nu s-au prea spetit pentru om, pentru „valorile reale”, nici atunci, nici acum, miroase a politicianism și a campanie electorală. De populism nu mai zicem. Cu ce rezultate? În consecință, cui s-a adresat Traian Băsescu? Ei bine, în primul rând cetățenilor români care trebuie să rețină preocuparea sa pentru binele comun. În ce scop o face din moment ce mandatul său expiră pe 21 decembrie a.c., e clar ca bună ziua: este o temă importantă, evident, dar e vorba și de o carieră politică post-mandat de care se pregătește din timp. În al doilea rând, Traian Băsescu se adresează liderilor UE, dorind un cap de pod în politica europeană: toți membrii UE trebuie să fie solidari cu România, Polonia și Țările Baltice, aflate în prima linie. Căci Ucrainei îi urmează, după estimarea președintelui, tocmai aceste state care au graniță comună cu Rusia. Un cerc vicios În privința contractelor economice importante pe care le-ar pierde puterile occidentale, odată cu iminența sancțiunilor împotriva Federației Ruse, situația e mai complicată, intrând într-un cerc vicios. De ce nu se renunță la ele imediat? Tocmai din grija față de cetățean: se pierd multe mii de locuri de muncă și se reduc încasările la bugetul de stat. Or astfel de politici le diminuează cu mult șansele la viitoarele alegeri, căci același cetățean european e mult mai reticent atunci când își votează reprezentanții.