Biserica cu hramul „Sf. Pantelimon”
Broșteni
Despre Broșteni, fiecare dintre noi mai păstrează o imagine nostalgică, care vine din lecțiile adolescenței, datorată marelui humuleștean Ion Creangă, trecător pe aceste meleaguri în urmă cu un veac și jumătate, care a și învățat pentru o perioadă scurtă de timp sub îndrumarea învățătorului Nicolai Nanu. În anul 1780 se ridica biserica din Broșteni, așezată în mijlocul satului, pe un teren donat de călugărul Daniil, care suporta pe cheltuiala sa construcția ei și se crede că a fost și primul slujitor al acestei biserici, construite integral din lemn. Cu siguranță această frumoasă construcție, care dăinuiește până astăzi, dovedește preocuparea chiar de atunci a oamenilor din Broșteni pentru îmbunătățirea vieții spirituale și mai ales dorința și nevoia de liturghisire. Ulterior, comunitatea din Broșteni s-a bucurat de o biserică mai mare, ctitorie a Casei Regale (Regele Carol I și Regele Ferdinand), care dăinuiește până astazi. Datorită creșterii numărului de credincioși, încurajată și de prezența în ultimele cinci decenii a activității miniere intense în zonă, s-a hotărât la vremea respectivă, mai precis în luna mai a anului 1998, construirea unui paraclis în incinta Spitalului „Carmen Sylva” din satul Lungeni, care să slujească atât unitatea mai sus mențioanată, cât și o parte din parohia Broșteni, hotărâtă de către Permanența Consiliului Eparhial prin rearondare. Ca la orice biserică nou înființată, orice preot inițiator-ctitor se confruntă cu această responsabilitate sau pentru unii frământare – alegerea hramului Bisericii. Întrucât există apropierea fizică de o astfel de unitate sanitară, parohul de atunci de la Broșteni, pr. Nicolae Dolgu, a făcut cu mare ușurință alegerea pentru ca acest mare sfânt al ortodoxiei să fie protectorul noului locaș. S-a târnosit piatra de temelie, s-au început așadar construcțiile sub grija și ocrotirea Sfântului Mucenic Pantelimon, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și cu darul ctitoricesc al creștinilor. „Doctorul fără de arginți” Este cunoscut faptul că Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai milostivi și iubiți sfinți ai Bisericii lui Hristos. Pomenit în data de 27 iulie, acest sfânt este adesea numit “doctor fără de arginți”, arătându-se prin aceasta că el n-a umblat după averi și s-a mulțumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui. Nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor și creștin următor lui Hristos. Sfântul Pantelimon a terminat cu succes Școala de Medicină la Nicomidia, deci era medic. Mai apoi, tânărul Pantelimon a fost încredințat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoștințe și o înțelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împăratul Maximiam, care l-a și ales drept medic al său. Schimbarea cea mai mare din viața sfântului Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creștin Ermolae, care a arătat celui dintâi cum doar Hristos binevoiește a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Bătrânul Ermolae l-a mai învățat pe tânărul medic Pantelimon că numai Hristos este singurul doctor adevarat, al sufletelor și al trupurilor. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon, căci așa se numea înainte de a-și schimba numele în Pantelimon, a găsit pe drum un copil mort, mușcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el a chemat în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul s-a ridicat, iar năpârca a murit. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon care înseamnă “cel cu totul milostiv”. După primirea Sfântului Botez, a început a face mai multe minuni, a vindecat boli incurabile și neputințe nespuse sau nescrise. Marele Pantelimon făcea minuni atât prin harul primit, cât și prin tratamentele pe care le dădea celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el și-a împărțit toată averea săracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli și neputințe, nu le cerea nimic drept răsplată. De aici i se trage și numele “doctor fară de arginți”. Cu acest mic istoric sper că fiecare poate înțelege și de ce acestă aplecare către un astfel de binecuvântat sfânt, ca ocrotitor al unui locaș de cult construit în fața spitalului, cu folos pentru toți creștinii care îi trec pragul, pacienți sau parohieni, până la urmă bolnavi trupește sau spiritual. Biserică repede construită Biserica s-a construit relativ repede, prin donațiile credincioșilor din parohia nou înființată, cu material lemnos obținut din desfacerea unei cabane vechi, cu ajutorul unor meșteri locali lemnari. În cel mai scurt timp și-a schimbat încadrarea din paraclis în Biserică parohială, care deservește și astăzi satele Lungeni, Capu Dealului și Haleasa, precum și o parte din blocurile cartierului din Broșteni. La un an după începerea lucrărilor la construirea noii biserici, a fost instalat ca prim slujitor la această parohie preotul Mihai Negrea, care până în anul 2001 a reușit să aducă aproape de finalizare construirea locașului de cult. În această perioadă de numai 3 ani, am asistat și participat aici, în diferitele stadii ale construcției, la cel puțin cinci Sfinte Liturghii duminicale, care l-au avut în mijlocul nostru pe Înalt Preasfințitul Părintele nostru Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care venea și încuraja lucrările, și care a făcut și primele demersuri pentru cumpărarea unui apartament parohial, care să găzduiască preotul comunității. Pe atunci, începând cu anul 2000, ca tânăr absolvent al Facultății de Teologie din Iași, cu aspirații proaspete și mai mult teoretice legate de parohie, fiind preot 2 la Biserica veche din Broșteni până în anul 2002, vedeam cu câte încercări și ispite, uneori piedici ale unor oameni care nu știau să se bucure de o nouă biserică, prilej și loc de rugăciune, se ridica încă o Casă a lui Dumnezeu, dar și cât de repede, când omul are bunăvoință, iar preotul – preocupare și darul lui Dumnezeu. De la început, fiind instalat în locul părintelui Mihai ca preot paroh în anul 2002, luna martie, menționez că am fost ajutați de Biserica soră de la Broșteni, care ne-a înzestrat noua construcție cu cele de folos slujirii – icoane, cărți de slujbă, prapuri, serafimi, cruci, veșminte, sfinte vase etc. Dar nu aș vrea să se creadă că oamenii parohiei n-au avut și ei dragoste pentru a înfrumuseța Casa lui Dumnezeu și cu lucruri noi, trainice și de folos până azi. Așa că am luat-o de la început cu aproape toate cele necesare cultului nostru ortodox: clopot mare și clopot mic – glasul lui Dumnezeu, care cheamă creștinii la rugăciune, clopotnița (2005) care să-l găzduiască, cristelniță nouă ca să încreștinăm în ea pruncii parohiei noastre, cununii ca să-i unim pe tineri înaintea lui Dumnezeu, cărți de slujbă, Sfinte Vase, veșminte, acoperăminte etc. Inițial, locul pentru biserică a fost o concesiune de la Primăria Broșteni pe 125 mp, adică exact suprafața de sub construcție, 17 m lungime x 7 m lățime, iar mai apoi, în anul 2007, după ceva insistențe, am mai primit, în completare, până la 377 mp, din dorința de a construi lângă Sfântul Locaș și un Praznicar, care să deservească slujirilor cu jertfă, precum și agapelor creștine (praznice). La început, spațiul din jurul bisericii cam lăsa de dorit, însă, cu înțelegere din partea coducerii spitalului și sprijin logistic de la Primărie, ne putem mândri astăzi cu realizarea unui mic spațiu verde și flori, între Biserică și Casa Praznicală, dotat cu alee și bănci de odihnă pentru creștini și bolnavii Centrului Medico-Social. Casa de Prăznuire am ridicat-o și finalizat-o cu ajutorul lui Dumnezeu între anii 2007-2009, din donațiile credincioșilor din parohia noastră, cu sprijinul, uneori subțire, alteori mai consistent, al Primăriei orașului, de acum, Broșteni, dar și al unor creștini din comunitățile alăturate care s-au îndrăgostit de biserică și lucrarea noastră. Ne-am bucurat mereu de sprijin Pe parcursul timpului, am avut, mai în vârstă (unii chiar trecuți astăzi la cele veșnice), dar și mai tineri – consilieri, comitet de femei și oameni de bază în biserică. Pe unii chiar i-aș menționa, cei care au răspuns permanent la chemările lucrărilor: epitrop onorific Mihai Burlui, Petru Gânsac (decedat), Victor Aschiopoaei, Miron Rusu (decedat), Florin Dandu, Adrian Lungu (decedat), Dumitru Găină, Dumitru Aioanei, Zenaida Târlă, Genoveva Cotache și lista ar putea să continue. Dar și preoți de suflet, de la care am avut de învățat și cărora le sunt recunoscător pentru sfat, rugăciune și sprijin: Pr. Cezar Gorun Nesvadba, duhovnicul meu de la parohia Budeni, Pr. Nicolae Dolgu de la parohia Cotârgași, Pr. Ioan Simiraș de la parohia Holda și nu numai. În anul 2009, cu prilejul hramului Bisericii și al sfințirii noii Case de Prăznuire, am avut deosebita bucurie și emoție sfântă de a-l avea în mijlocul nostru pe Înalt Preasfințitul Arhiepiscopul nostru Pimen, alături de un sobor de 12 preoți și diaconi, care ne-a binecuvântat și s-a rugat pentru și împreună cu noi, dar și, an de an, subliniez prezența soborului fraților preoți din vecinătate și nu numai, care întregesc frumusețea hramurilor în bisericuța noastră. Un specific al bisericii noastre, care o face mai aparte, deși nu singura din țară, este catapeteasma din piatră, chiar dacă construcția este în întregime din lemn, după o idee a unuia din părinții predecesori, care o face să fie, spuneam, mai deosebită. Mai sunt și alte realizări pe care aș vrea să le amintesc aici, arătând, încă odată, contribuția credincioșilor din parohie la cele împlinite până acum, și anume: montarea centralei termice care ne menține o atmosferă caldă în iernile geroase la rugăciune, mochetarea bisericii, stația de amplificare care datorită poziției bisericii, pe deal, face ușor auzită slujba și în casele celor care din binecuvântate pricini nu ajung la rugăciune, precum și o intrare nouă cu uși și geamuri de calitate și trainice din termopan realizată acum 2 ani (2012), unui lumânărar necesar slujirii. În acest an ne-am propus să realizam o cameră a centralei conform normelor PSI în vecinătatea bisericii și poate, dacă domnul primar Nicolae Chiriac și Consiliul Local ne sprijină, cameră mortuară, care să funcționeze după noile cerințe europene. Când vrei să faci un lucru bun, mai ales în Casa lui Dumnezeu, e și normal să ai unele încercări și ispite sau chiar piedici. Unii oameni înțeleg necesitatea investițiilor, ca și în propria lor casă, la fel și în biserică, și eu le mulțumesc că răspund la tot ceea ce facem. Alții, mai puțin însă știu că mai fericite sunt mâinile care oferă decât cele care primesc, cu atât mai mult cu cât creștinii văd și cunosc finalitatea inițiativelor și colectelor noastre. În plan spiritual, pe lângă parohia și îndatoririle spiritual-morale față de ea, știu și sunt conștient că și bolnavii din spital sunt o datorie pentru mine, chiar dacă unii vin și din sate sau locații învecinate. De aceea nu există post, din cele patru de peste an, sau solicitare la care să nu răspund, conștient că orice strigare a celor ,,mai mici sau neputiincioși” poate fi o chemare a lui Hristos, cu atât mai mult în misiunea mea preoțească la o biserică unde Sfântul Pantelimon este o pildă vie a slujirii lui Hristos. Părintele Teofil Paraianu, vorbind despre Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, spune: “E bună cinstirea pe care i-o aducem unui sfânt prin cuvânt, e bună cinstirea pe care i-o aducem unui sfânt prin gând, e bună cinstirea pe care i-o aducem unui sfânt prin laudele rânduite de Biserică, e bună cinstirea pe care o aducem oricărui sfânt sub îndrumarea Bisericii noastre, dar, iubiți credincioși, cea mai de căpetenie cinstire pe care i-o putem aduce unui sfânt este să ne asemănăm cu el. Nu suntem doctori, nu suntem tămăduitori, dar mângâietori putem fi, alinători de suferință cu putere omenească, cu dorință de bine pentru cel care suferă, asta o putem face și noi; și dacă facem cele la măsurile noastre, face și Dumnezeu prin noi, ceea ce nu putem face noi numai prin puterea noastră. Și atunci, iată că suntem și noi pe calea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.” Program liturgic bogat O frumoasă tradiție locală, căreia am subscris și noi începând cu anul 2002, este săvârșirea slujbei Sfântului Maslu în fiecare săptămână din posturile de peste an cu 7 preoți , colegi și vecini, astfel: în ziua de duminică seara, singura de altfel liberă în calendarul parohiilor din zonă, se oficiază slujba Vecerniei, Litia, Aghiazma și Sfântul Maslu la parohia noastră – parohia Broșteni 2; luni – la parohia Crucea la părintele Radu Ungureanu, marți – la parohia Cojoci la părintele Nicolae Scheuleac, miercuri – la parohia Holda la părintele Adrian Simiraș, joi – la parohia Broșteni la părinții Ovidiu Balabasciuc și Cristian Lehaci și vineri – la parohia Cotârgași la părintele Nicolae Dolgu. Pe lângă această slujire, în posturile de peste an săvârșim în fiecare vineri Sfânta Liturghie, iar în zilele de sâmbătă de peste an – pomenirile pentru cei adormiți. Aș vrea să menționez chiar faptul pastoral că, la începutul slujirii mele, care oarecum coincide și cu formarea unui obicei în tradiția slujirii în biserica noastră, numărul creștinilor care participau la slujbe nu era așa mare, melancolici uneori față de biserica veche sau mare de la centru cum o mai numim, unde au crescut, au fost botezați sau cununați, însă an de an, conștientizând că “adevărata închinare se face în duh și adevăr” prin predica, rugaciunea și chemarea lui Dumnezeu la noul locaș, au făcut-o să devină adeseori neîncăpătoare. Nu numai biserica însă este un spațiu de rugăciune, ci la fel de mult și casa creștinului. Misunea preotului se desfășoară cu timp și fără timp spun predecesorii noștri, așa că, locuind în parohie, încerc să fiu permanent viu și lucrător în turma pe care Dumnezeu și Înalt Preasfințitul mi-au oferit-o spre păstorire, cu cuvântul, cu fapta, cu rugăciunea. Mai sunt multe de împlinit și nevrednicie cât încape, dar mă rog bunului Dumnezeu ca alături de familia mea de acasă, cât și alături de familia din biserică să putem construi virtuți alese în sufletul nostru și parohie sănătoasă în Trupul lui Hristos – Biserica. Și anul acesta, nu numai pentru creștinii mei, dar și pentru toți cei iubitori și râvnitori către Sfântul Pantelimon, biserica noastră se îmbracă în haine de sărbătoare și așteaptă la rugăciune și cuminecare fiii ei, precum și neobosiții părinți slujitori care ne-au călcat și în alți ani pragul, pentru a fi împreună și a ne bucura de încă un an binecuvântat în Hristos Iisus Domnul. Mă folosesc de prilejul acesta să urez mulți ani fericiți și cu împliniri duhovnicești celor ce poartă numele Sfântului Mucenic Pantelimon, să le mulțumesc creștinilor mei broștenăreni pentru răbdarea și dragostea lor față de mine, față de Biserică și față de Hristos, și să vă invităm la hramul bisericii noastre. Pr. Icon. Stavrofor SERGIU VASILE SAVA, paroh
Comentarii