În memoriam căpitanul aviator erou Alexandru Șerbănescu, asul aviației române (1912 – 1944)

La 17 mai 1912, în satul Vlaici din comuna Colonești, jud. Olt, s-a născut eroul aviator căpitan Alexandru Șerbănescu, asul aviației române, care, în cel de al Doilea Război Mondial, în calitate de Comandant al Grupului 9 Aviație Vânătoare, a căzut ca un brav ostaș în lupta aeriană în ziua de 18 august 1944, apărându-și cerul Patriei pentru gloria aripilor românești.

 

Angajându-se în luptă cu formații mari de avioane americane, pilotând un avion Messerschmitt 109 G, copleșit de adversari mult mai numeroși, ce pilotau avioane de vânătoare cu performanțe superioare, de tip Lightning și Mustang, căpitanul Șerbănescu este doborât după o luptă inegală deasupra localității Rușavița, de pe Valea Buzăului. Aceste avioane de vânătoare aveau misiunea de protecție apropiată a valurilor de bombardiere anglo-americane, care atacau pentru ultima dată teritoriul României, în acea vară toridă a anului 1944, înainte de armistițiul din 23 august 1944. Biografia acestui erou, în principiu, este identică cu a acelora care tind cu inima sau cu mintea către cerul senin al patriei și care își pun viața în slujba țării, având însă particularitatea de a fi a unui ostaș care a manifestat un devotament și o dragoste nemărginită față de patrie. În dorința de a-l readuce în memoria publicului cititor mă voi referi în cele ce urmează la câteva repere biografice. Studii. Școala Militară de Ofițeri de infanterie „Princepele Carol” (promoția 1933), înălțat la gradul de sublocotenent; Școala de Aplicație de Infanterie și Institutul de Educație Fizică, fiind avansat la gradul de locotenent în anul 1938; Școala de Observatori Aerieni, unde obține Brevetul de Observator aerian (1939); curs postuniversitar de aviație, Faza 1 Pilotaj pe avioane Flet, Potez – 25, JAR – 27 și 38, obținând Brevetul de Pilot de Război, și Faza a II-a, pe avioane JAR – 80 (cel mai performant avion de luptă, realizat în concepție proprie, la Fabrica de avioane JAR Brașov); Școala de specializare pentru a deveni pilot de vânătoare (1941). Cariera militară. În calitate de pilot de vânătoare, în cadrul Grupului 7 vânătoare, începând cu data de 22 august 1942, a participat în fruntea formațiilor aeriene de vânătoare în luptele de la Stalingrad – Rostov – Doneț – Melitopol – Nicopol – Kersan. Ca urmare, este avansat la gradul de căpitan și numit la comanda Escadrilei 57 Vânătoare din Grupul 7 Vânătoare. În această calitate, dând dovadă de înalt spirit organizatoric și de hotărâre, a reușit să evacueze de pe aerodromul Karpovka (de lângă Stalingrad) cele 13 avioane și 25 de piloți pe care îi avea escadrila sa. Ulterior, după retrageri succesive, a executat numeroase misiuni de însoțire a avioanelor de bombardament, până la 20 februarie 1943, când escadrila sa a fost adusă în țară pentru refacere. În luna iulie 1943, căpitanul Al. Șerbănescu a fost reinstalat la comanda Escadrilei 57 Vânătoare, executând misiuni de însoțire și de vânătoare. Pentru rezultatele obținute, piloții acestei unități au fost citați prin Ordinul de zi ale Corpului 1 Aerian. Pe data de 13 februarie 1944 căpitanului Al. Șerbănescu i se încredințează comanda Grupului 9 Vânătoare. În vara anului 1944, experimentatul pilot a intrat în ceea ce urma să fie ultima sa luptă aeriană, care a avut loc în dimineața zilei de 18 august 1944. Atunci, fiind atacat de 8 avioane de tip Mustang, a fost doborât, anterior adresându-se subalternilor (care l-au prevenit): „Văd, dar sunt deja angajat în luptă; sunt doborât”. Iată cum, după trei ani de război, cădea la datorie în munții Buzăului unul dintre așii aviației române… A fost un ofițer admirabil, cu o ținută demnă, un patriot cu simțul datoriei. Pentru merite deosebite rezultate în activitățile de război desfășurate, a fost decorat cu cele mai înalte distincții militare: Medalia „Peleș”, ordinele „Virtutea Aeronautică”, „Steaua României”, „Virtutea Militară”, „Mihai Viteazul”, clasele I și II. La 21 august 1944, căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu a fost înmormântat ca erou național la cimitirul Ghencea. Un pluton de 40 de ofițeri de aviație i-a dat ultimul onor, fiind propus de comandantul Corpului I Aerian să fie înaintat excepțional, post-mortem, la gradul de locotenent comandor de aviație. Gl. Bg. (r.) COJOCARU ZAHARIE, președintele Filialei Suceava „Petru I. Mușat” al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere