Călin Popescu-Tăriceanu și identitatea liberală

Nu știu dacă a vrut ori nu, dar fostul lider al PNL a devenit un caz. Unul atât de notoriu, încât, de câteva zile, nu poți deschide un ziar sau un post de televiziune fără să te izbească imaginea sa și logica întoarsă a argumentelor.

 

De ce spunem că logica lui CPT e întoarsă? Deoarece nu poți să pleci dintr-un partid la altul și să pretinzi că trădătorii sunt cei ce au rămas, la fel cum nu poți considera că ești singurul deținător al identității liberale când te înfrățești cu social-democrații lui Victor Ponta, pentru a-l ajuta să câștige președinția. Nu e doar frustrarea De altfel, motivele frustrărilor lui CPT sunt clar exprimate: ieșirea PNL din USL și părăsirea grupului ALDE. Să fi uitat că la constituirea USL avea o părere opusă despre coaliția cu PSD? Că trecerea la popularii europeni s-a făcut tocmai din motive de liberalism: ALDE vota mai mereu cu stânga europeană. În opinia mea, însă, nici PNL nu a tratat și nu tratează cu maximă seriozitate trădările, inclusiv ale foștilor lideri. Dacă înainte de război numărul hainilor a fost nesemnificativ, după 1989 trădările și jocurile de putere în interes personal s-au ținut lanț: refondatorul PNL, Radu Câmpeanu, i-a scos pe liberali din Convenția Democrată Română, obținând în jur de 3% la alegerile din 1992, pentru care motiv a fost schimbat din funcție un an mai târziu. O nouă tradiție? Ceea ce încearcă CPT azi a mai făcut Radu Câmpeanu în 1994: a căutat un număr de oportuniști, a organizat un alt Congres PNL și a fost ales președinte al acestei formațiuni. Tribunalul nu a recunoscut manevra, dând câștig de cauză adevăratului PNL condus de Mircea Ionescu-Quintus. Abia în 2003, împreună cu aripa sa din PNL, Câmpeanu a revenit la matcă, dar steaua sa apusese definitiv odată cu pierderea alegerilor din 1992. Scenariul s-a repetat aproape identic în 2006, când foștii președinți ai PNL, Valeriu Stoica și Theodor Stolojan, au reușit să rupă o halcă din PNL și să o lipească apoi de PD pentru a deveni liberal și de dreapta, ajutându-l să uzurpe bazinul electoral al PNL. Ca și Radu Câmpeanu, cei doi au mizat pe înghițirea liberalilor de către partidul lui Emil Boc. Au mai fost și alte trădări, schisme, bisericuțe…, destul de numeroase, dar de mai mică amploare. Puncte tari și puncte slabe Or în aceste condiții, cred că PNL are câteva puncte slabe la vârf, de management și de leadership. Înțelegem și noi că doctrina liberală are principii mai generoase, de aceea partidul permite opinii contrare, interpretări ideologice diferite și comportamente mai libertine în raport cu statutul și conducătorii formali. Dar cred că „golăniile”, vorba Noricăi Neculai, nu mai pot fi tolerate când nu se respectă deciziile democratice ale forurilor statutare, semnate de toți și recunoscute ca atare. Aici nu se pune în discuție identitatea liberală, ci, pur și simplu, în dorința neostoită de putere, CTP nu respectă regulile democratice, bătându-și joc de sutele de mii de membri corecți, care susțin prin efortul lor deciziile și activitatea partidului. A vrea și a putea Ce vrea în fond CPT? Să ia cât mai mulți parlamentari, consilieri ai PNL și să-i asigure lui Victor Ponta posibilitatea de a se alege președinte. Calculul este simplu: un vot luat de la PNL-PDL și mutat la stânga face să crească diferența cu doi. Ca și Câmpeanu, Stoica, Stolojan, cred că CPT se răzbună pe PNL: a pierdut în mod democratic alegerile la vârf în 2009 în favoarea lui Crin Antonescu, dar nu a fost capabil să-și accepte înfrângerea. Ce șanse ar fi avut să obțină în mod democratic ceea ce își dorește acum cu atâta ardoare? E greu de estimat. Fiindcă trebuia să convingă un număr cât mai mare de colegi că proiectul său e mai valoros decât al fostului lider, apoi să-l supună discuției viitorului Congres pentru a obține o masă critică în favoarea sa și, evident, PNL ar fi ieșit întărit, recunoscându-i meritele lui CPT. O lungă vară fierbinte Nu s-a întâmplat așa deoarece aproape în unanimitate membrii forurilor statutare au votat în favoarea ieșirii din USL și a intrării în PPE. Iată de ce, demersul aventurier al lui CTP va stârni o contrareacție dură în PNL, iar atitudinea partidului se va radicaliza la adresa PSD. Liberalii vor avea o vară fierbinte.