Europarlamentarele vor aduce oarecare ordine în spațiul politic

În anul 2014 sunt programate, cum se cunoaște, două campanii electorale și, respectiv, două feluri de alegeri: alegerile europarlamentare și alegerile prezidențiale.

 

Alegerile europarlamentare sunt importante pentru România deoarece aproape 70% din legislația noastră se prefigurează sau se decide la Bruxelles. Și totuși interesul public pentru acest fel de alegeri nu este pe măsură. Interes public ridicat a avut candidatura lui Mircea Diaconu ca independent și în parte lista candidaților PSD. Interesul pentru alegerile europarlamentare este localizat în interiorul partidelor politice. Chiar de la prima punere în discuție a campaniei pentru europarlamentare, înainte de ruperea USL, PNL a declarat că vrea să participe la aceste alegeri pe liste separate, deși acum liderii liberali vorbesc de liste comune la care n-a aderat și PSD-ul. Pentru moment, alegerile europarlamentare din 25 mai 2014 vor clarifica în bună măsură susținerea de care se bucură fiecare partid în rândul electoratului și capacitatea lor de mobilizare în campania electorală. Au fost făcute și declarații în legătură cu rezultatele acestor alegeri. Bunăoară, președintele PNL, domnul Crin Antonescu, a spus că-și va da demisia din funcția de președinte dacă PNL nu obține peste 20% din voturi. Cea mai gravă situație politică creată recent privește cerința europarlamentarului Cristian Preda de a închide Antena 3, acum, înainte de campania electorală din luna mai. Așa oare a înțeles acest ales al românilor libertatea de exprimare în România? Această atitudine este o continuare în politica PDL. Europarlamentarii Cristian Preda, Monica Macovei, Theodor Stolojan, Traian Ungureanu ș.a. au cerut reducerea sumelor alocate pentru România din fondurile europene, au spus de la tribuna Parlamentului European că la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu s-au furat două milioane de voturi, au declarat că România se află în pragul războiului civil și a suferit o lovitură de stat etc. Oare cum mă reprezintă pe mine și pe conaționalii mei astfel de europarlamentari PDL și PMP votați de români? Interesul mărit pentru prezidențiale, până la această dată, se datorează și gradului puternic de personalizare. A fost anunțată oficial candidatura la președinția României a domnului Crin Antonescu, dar, în ultima vreme, de când s-a rupt USL-ul, această candidatură a devenit incertă. Înainte de aceste dispute din USL intenția de vot urca la peste 60%. În mass-media mai sunt vehiculate și alte nume, între care: Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Sorin Oprescu, Cătălin Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu, Elena Udrea, Teodor Baconschi ș.a. Pe parcurs vor fi aduse în prim-planul candidaților la prezidențiale și alte nume. Menționez că, în legislatura 1996-2000, l-am cunoscut pe domnul Crin Antonescu în calitate de parlamentar, dar mai cu seamă în cea de ministru al tineretului, calitate în care venea la Camera Deputaților, la Comisia de învățământ, știință, tineret și sport sau mergeam noi, membrii Comisiei, la sediul instituțiilor sportului din București. În aceste împrejurări i-am cunoscut pe Mihai Sorin Stănescu, fost ministru la tineret, Mircea Sandu, președintele Federației Române de Fotbal, Cristian Țopescu, Dumitru Dragomir, Cristian Gațu ș.a. Imaginea lui Crin Antonescu era atunci afectată doar de absențele repetate de la ședințele Parlamentului, iar ca ministru i se spunea că este ministrul sportului fără pasiune pentru sport. Acum, după ruperea USL, cu siguranță că domnul Crin Antonescu a pierdut mult din imagine și, respectiv, din intenția cetățenilor de a-l vota ca președinte al României, după unii sociologi scăderea fiind cuprinsă între 8 și 15%. Se fac estimări potrivit cărora candidatul PNL nu va intra în turul doi al alegerilor prezidențiale. Ruperea USL a făcut ca PNL să rămână cu trei posibilități: domnul Crin Antonescu să rămână candidatul PNL la prezidențiale; PNL să se alăture celorlalte partide de dreapta cu care s-a aflat în conflict mai mulți ani sau să susțină un candidat al altui partid – PDL, Forța Civică sau Mișcarea Populară. Nu cred că domnul Crin Antonescu nu are interes în primul rând pentru Președinție, iar în scenariul nou pe care încearcă să-l promoveze vrea să ne arate că are mai multă încredere în acest nou drum spre Cotroceni. Important ni se pare modul în care va „juca” Traian Băsescu. Scenariul cel mai susținut de conduitele și declarațiile politice ale domnului Crin Antonescu ne conduce la ideea formării unei drepte care să-l susțină pe președintele liberalilor la alegerile prezidențiale. Deocamdată frământările din Opoziție nu s-au clarificat: PNL cu cele mai multe voturi în Parlament nu a cucerit șefia Opoziției; PDL se hrănește cu iluzii întreținute cu amintirile de la guvernare; PMP crede în puterea de susținere din partea domnului Traian Băsescu, iar celelalte partide nu prea știm pe unde se află! PDL a provocat alegeri interne din care au rezultat drept candidați Cătălin Predoiu și Gheorghe Falcă, primarul Aradului și finul lui Traian Băsescu. Forța Civică vine cu Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef SIE, cu un mandat scurt de prim-ministru, din care ne-a rămas ca imagine doar cu interesul său pentru cheltuieli de interes personal din bugetul statului (prim-ministru „unguent”). „Cea mai frumoasă construcție politică de după Revoluția din decembrie” – USL, așa cum a definit-o un sociolog, specialist în comunicare, Bogdan Teodorescu, prin desfacere a provocat urmări diverse, care au tulburat grav spațiul politic, exact acum, în anul celor două chemări ale românilor la urne, în mai și noiembrie. Personal, regret declarația domnului Crin Antonescu atunci când spune că principalul adversar politic al PNL este PSD! În vreme ce și ultimele declarații ale domnului Victor Ponta arată dorința acestuia și a liderilor PSD de refacere a alianței votată de populație, nu pe motive doctrinare, ci pentru a scăpa Țara de regimul Băsescu. USD vine acum cu un candidat propriu și are cea mai mare șansă să câștige alegerile prezidențiale. Alături de politicile social-democrate vine și cu puterea organizațiilor din teritoriu, recâștigată după anul 2012. Fie că este vorba de Victor Ponta, Călin Popescu-Tăriceanu sau de Sorin Oprescu, șansele PSD-ului se mențin ridicate. Candidatul USD va avea posibilități de a desfășura o campanie bine așezată în organizațiile locale și cu sprijinul autorităților care, în cele mai multe județe, aparțin liderilor locali PSD. Urmările se pot ușor bănui: instalarea ca prim-ministru a unui lider PSD și deci asigurarea pe următorii patru ani a guvernării social-democrate în România.