Pe fosta Uliță Rădășeni, altfel

 

Săptămâna „Să știi mai multe, să fii mai bun!”. Săptămâna altfel. Am gândit din vreme și am vizualizat obiectivul. Unde mergem? Pe fosta Uliță Rădășeni, în vecinătatea Casei Sadoveanu. În drum spre Rădășeni, pe stânga. Rogelya (SC Rogelya Prod SRL) râde soarelui primăvăratic în zi de 9 aprilie 2014. La cine? Negreșit, la entuziaștii ei manageri. Ne-am autoinvitat pentru a o sărbători la cei 19 ani de când are patalama oficială. Invitația ne-a fost acceptată de familia Mihaela și Heinrich Mayer, pe care-i cunoșteam din alte ipostaze. În primul rând, ca receptori ai vieții cultural-artistice la Festivalul „Birlic”, la Zilele Fălticenilor, la Târgul merelor, la spectacole și lansări de carte. Nu întotdeauna, pentru că timpul cere bani și filosoful – prin studii – este dublat de duhul managerial. Și, iată-ne, în deal la Sadoveanu și în deal la Rogelya, dirigintele și clasa a IX-a E, profil chimie-biologie, de la Colegiul Național „Nicu Gane”, cu acceptul patronilor, la o întâlnire a teoriei cu practica. Suntem bine primiți cu zâmbetul doamnei Mihaela ce ne va fi și ghid prezentându-ne cartea de vizită. Ne supunem ritualului dezinfecției, echipându-ne cu halate și bonete de protecție, cu mâna prin cloramină și trecerea pantofilor pe covorul special. Totul e lună și în curte, și în interior. Patronul e neamț! Igienă exemplară. Doamna Mayer ne va conduce prin întreprinderea de fabricare și procesare ce reprezintă un nume de piață în județele din Bucovina și Moldova. Dar și de specific fălticenean. Nu înainte ca noi să ne reamintim: „Carnea este o sursă concentrată de proteine, care prin aminoacizii componenți completează valoarea proteinelor vegetale fiind și o sursă de fier, zinc, vitamine ale complexului B și chiar sursă a vitaminei A (ficatul)”. Și de a ne aminti, fugitiv, de dr. Menci și „Biblia alimentară”, de „matricea alimentară”, de „noua ordine alimentară”, de E-uri. Da, carne puțină, dar de calitate. Firul Ariadnei – M. M. – ne poartă cu explicații prin diferite săli. Trecem în revistă operațiunile: tranșare, dezosare, sortare, fasonare, dimensionare, procesare. Apoi sărare, maturare și tot fluxul tehnologic de procesare a cărnii. Privim, ascultând explicațiile, injectorul, malaxorul, cutterul, tocătorul, aparatul pentru umplerea automată a cârnaților, camera de tratament termic, aparatele pentru legarea sforii sau capsării produsului finit, generatorul de fum, camera frigorifică, asamblarea și cântărirea. Și eticheta „Made in Rogelya”. „Ce ți-a plăcut?” „Rețin mașina veche cu performanțe noi, indispensabilă procesării.” „Câtă automatizare! Atât de puțini lucrători și producție de mare clasă!” „Eu mă opresc la conservarea prin afumare și mecanismele ei.” (Mi-amintesc un amănunt pe care-l plasez elevilor: patronul este nepotul unui foarte cunoscut măcelar din Gura Humorului de la care dl Mayer a păstrat rețete și secretul afumării, încât autenticul miros ori gust al costiței sau cârnaților ne lasă gura apă). „Conservarea prin sărarea cu 2% NaCl. Sărarea este esențială. Întocmai maturării în depozite la 2-4oC timp de 2-21 de zile.” „Ce materiale auxiliare se folosesc în preparatele de carne?” Și răspunsul nu întârzie: „Apa, clorura de sodiu, zahăr, azotit pentru culoare, acid ascorbic pentru intensitatea acesteia, săruri de potasiu, polifosfați aromalizanți, potențiatori de arome, hidrofolizate și derivate proteice. Evitând însă substanțele considerate adevărate bombe chimice. Ținem la consumator și nu ne vindem sufletul.” „Deci, tehnici ecologice de conservare a cărnii. O provocare pentru o nutriție sănătoasă raportată la transformările biochimice de după tăierea animalului, prin menținerea conservabilității în drumul spre consumator. Materia primă în stare caldă, refrigerată sau, mai puțin, congelată. Conform spunerii «suntem ceea ce mâncăm»”. Ne despărțim având cunoștințe mai ample despre acest sector și despre această unitate gantz, cu impact economic în cele patru magazine locale, plus asigurarea desfacerii și în alte locații. Un brand fălticenean cu rădăcini humorene și aer dezinvolt nemțesc. Adică specific. Pe drumul de întoarcere, în plin post, visăm la miei albaștri, la pastramă ori șuncă afumată, degustând din pateul de post pe care ni l-au oferit cu generozitate managerii Mayer, părinții Rogelyei. (Prof. SORIN GAFENCU și elevii clasei a IX-a E, de la Antonoaea Livia la Ștefăroi Bianca)