Doamna Profesoară și Domnișoara Profesoară în fulgurări de flori de zarzăr și de amintiri

 

Din inițiativa și prin implicarea sufletească a președintei Fundației Culturale “Leca Morariu” Suceava – farm. Maria Olar, dar și cu suportul financiar exclusiv al Fundației, miercuri, 9 aprilie 2014, Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera” Suceava – coorganizatoare, a găzduit o emoționantă manifestare comemorativă, dedicată Octaviei Lupu Morariu, care s-a stins din viață exact acum 22 de ani, și Luciei Boroș, plecată dintre noi cu aproape șase luni în urmă, personalități emblematice ale învățământului de elită sucevean. Evocarea Luciei Boroș a fost însoțită de lansarea volumului său de versuri postum, “Din timp”, Editura Mușatinii, Suceava, 2014, editat de asemenea prin grija Fundației Culturale “Leca Morariu” Suceava. Publicul a fost alcătuit din oameni ai școlii, foști elevi și părinți din toate domeniile, dar și din adolescenți de la Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava. Moderată de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, manifestarea a fost deschisă de monahia Elena Simionovici, care, venind pentru fosta sa colegă Lucia Boroș, s-a simțit datoare să spună câteva cuvinte și despre Octavia Lupu Morariu, pe care a îndrăgit-o din amintirile celorlalți, pe care, “frumoasă, iubitoare de frumos, înțeleaptă”, “mi-ar fi plăcut să o fi cunoscut” și căreia i-a aprins o lumânare. În continuare, monahia Elena a deslușit în Lucia Boroș trăsăturile “unui om rar” și a exprimat convingerea, împărtășită cu prof. Gheorghe Giurcă, a existenței unei “taine” în viața ei, taina poeziei. A unei poezii de calitate, “cu ușoare inflexiuni din Blaga, din Nichita Stănescu”. “O poezie pe care a șoptit-o în liniștea casei ei”. Nimeni știind ce o bucură sau o supără dincolo de munca la catedră, a fost o optimistă care “credea în albastrul mântuitor”. În continuare, reprezentându-l pe Mircea A. Diaconu, semnatarul prefeței (silit la absență de răspunderile de prorector al Universității “Ștefan cel Mare”), Oana Strugaru, tânăra sa colegă de la Litere, a dat glas unei cronici literare a volumului “Din timp”, vorbind de Lucia Boroș ca de “un spirit poetic extraordinar”, care “își creează propria lume în care comunică și cu natura, și cu ea însăși în căutarea unui sens” și despre fiecare pagină a cărții ca fiind “un câștig pentru fiecare cititor în parte”. Concepută ca un omagiu adus neuitatei sale profesoare de dr. Monica Olar Lapied, editarea acestei cărți de poezie nu reprezintă și unica implicare a Fundației Culturale “Leca Morariu” Suceava în destinul postum al Luciei Boroș, a spus președinta acesteia, Maria Olar, sperând, cu sprijinul de specialitate al Casei Corpului Didactic Suceava, să aducă la lumina tiparului și un volum despre apoziție și unul despre greșelile observate de Lucia Boroș în Gramatica Academiei. O altă absență din cuprinsul programului anunțat (fiind totodată și o altă prezență în cartea “Din timp” cu un portret al Luciei Boroș), a fostului coleg de catedră Constantin Blănaru, stabilit acum în Alba Iulia, a fost suplinită de amintirile sale puse pe hârtie și citite cu glas tare de Alexandru Ovidiu Vintilă: “Avea idei ferme și nu am auzit vreodată să fi cedat vreo idee a ei”, “Era onestă și sinceră”, “Era pentru mine și nu numai pentru mine specialista numărul 1 a domeniului în județ”. Ca întotdeauna captivant și urmărit cu deosebit interes, scriitorul Eugen Dimitriu a evocat-o pe Octavia Lupu Morariu, cea care “a strălucit prin farmec personal, prin voce, dar și ca pianistă”, cea care a fost “privighetoarea Bucovinei”, fără să uite, cavaler desăvârșit, să aducă și cuvenita “laudă Mariei Olar”. La rându-i, istoricul literar Nicolae Cârlan a elogiat excelenta prestație didactică a Luciei Boroș și în calitate de coleg de breaslă, și în aceea de părinte. Cât despre Octavia Lupu Morariu, locul său este “într-un calendar cu mucenițe”: „Ar fi putut probabil să aibă o carieră, dar l-a urmat pe Leca”, i-a fost alături, și în cercetări (inclusiv în Istria), și în refugii, și după moarte, când s-a îngrijit de manuscrisele lui. Cu deosebită delicatețe și îndurerată melancolie de prietenă adevărată și-a amintit-o pe Lucia Boroș prof. Maria Gavrilă: “Duminicile mele sunt plumburii fără ea!” Iar Viorica Petrovici, colegă de catedră, a afirmat cu generozitate și respect, în aplauzele publicului: “Cred cu toată tăria că a fost cea mai mare profesoară pe care a născut-o pământul acesta românesc!” Despre cealaltă, cea mai mare profesoară, Doamna Profesoară, profesoara ei de pian, de dragoste de flori, de muzică și de oameni – Octavia Lupu Morariu, a vorbit cu o căldură care a topit timpul prima sa elevă, Rodica Lupașcu Mandici. Și tot grație muzicii, amândouă soprane II la corul de cameră, a cunoscut-o și pe Domnișoara Profesoară Lucia Boroș, încheind cu un suspin: “Toate lucrurile se termină cândva și nu ne rămân decât amintirile!” Văzând un noroc în faptul de a o fi avut profesoară pe Lucia Boroș amândoi copiii săi și prestigiul Luciei Boroș esențial în edificarea prestigiului Școlii 3 Suceava, prof.univ dr. Mihai Iacobescu a prezentat ca un important câștig pentru viața culturală a Sucevei și existența dăruită, cu valoare de model, a celei care a fost Octavia Lupu Morariu. Iar despre un om deosebit – Lucia Boroș, au vorbit și foștii colegi Emil Simion și Eugenia Apetrei, la capătul a vreo trei ceasuri de fulgurări de amintiri și de flori de zarzăr, pomișorul curajos, cu fructe cu sâmburi amărui, pe care amiaza blândă a zilei de 9 aprilie 2014 cu Doamna Profesoară și cu Domnișoara Profesoară l-a înălțat la fereastra sufletului și a primăverii. O întâlnire ritualică, a spus preotul Gabriel Herea, de la Biserica ștefaniană din Pătrăuți, oficiind împreună cu monahiile Gabriela Platon și Elena Simionovici de la mănăstirea ștefaniană Voroneț slujba de comemorare a Octaviei Lupu Morariu și a Luciei Boroș. O întâlnire din cele care deschid fante spre timpul îngerilor pentru întărirea legăturii cu strămoșii despre care se vorbește și se slujește în Biserică. A strămoșilor care trăiesc prin noi, așa cum prin roada faptelor bune și noi vom rămâne, a mai spus părintele. O neuitată întâlnire, lucrare a binelui, în Postul Mare și înainte de Înviere!

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: