Urcând treptele afirmării talentului

Cunoaște de-acum foarte multă lume că apreciez foarte mult elevii, în general, și pe cei talentați, în special. Cel puțin în ultimii ani mi-a fost dată fericirea să mă întâlnesc, și cu ajutorul colegilor mei, cu destui copii talentați în pictură, desen, filatelie, jocuri populare, interpreți de mu-zică populară vocală și instrumentală.

 

Tocmai de aceea m-am bucurat foarte mult când m-a sunat la telefon dl Constantin Georgescu, poet, care, fără nicio introducere, m-a întrebat dacă sunt interesat să fac cunoștință cu un elev de excepție. Mi-a spus că este interpret la pian și, din câte l-a studiat, consideră că este un interpret foarte talentat. Bineînțeles c-am fost de acord și-am stabilit când să-l cunosc pe acest elev. M-am întâlnit cu el, la întâlnire venind și cu mama lui. Era și explicabil, fiind elev în clasa a V-a. A fost o discuție, spre mirarea mea, ca între bărbați, desfășurată sub ochii vigilenți ai mamei sale. Dânsa n-a intervenit decât atunci când am solicitat-o eu. A ascultat răbdătoare răspunsurile fiului ei. – De când datează preocuparea ta pentru muzică? l-am întrebat. – Eram încă la grădiniță, la vârsta de 5 ani, când am început să cânt așa, în aer. Părinții mei au fost impresionați de preocuparea mea și mi-au cumpărat imediat o orgă electronică. Mă jucam foarte mult la ea. Văzând că perseverez, m-au dat după un an la ore la domnul profesor Marian Huțanu, care era prietenul familiei noastre. Așa am început să studiez mai serios. – Cum interpretai melodiile la început? – Atunci cântam numai după ureche, pentru că n-am avut o pregătire teoretică, nici chiar sumară. Nu știam nimic de note. Interpretam doar cântece ușoare, auzite la grădiniță. Mi-aduc aminte că interpretam cântece ca: „Banul Mărăcine”, „Drag mi-e jocul românesc”, „Marșul lui Prichindel” și „Ceata lui Pițigoi”. – Cam câte ore studiezi acum pe zi? – Nu studiez un număr fix de ore. Depinde numai de cât am de învățat la școală pentru a doua zi. – Ai participat la vreun concurs de interpretare? Ce premii ai obținut? – Până-n prezent n-am participat la niciun concurs. Să știți că nu mă preocupă obținerea de premii. Principalul este să mă perfecționez pentru a cânta corect și curat. Dacă voi face așa, sunt sigur că vor veni și premiile. – Totuși, nu apari pe scenă cu prilejul vreunui eveniment cultural? – Cu domnul profesor Huțanu organizăm spectacole private, cu diferite prilejuri, în cadrul cărora cânt și eu. De asemenea, mai cânt și-n cadrul unor spectacole pe care le susține școala noastră. Menționez că spectacolele private nu sunt susținute de sponsori. Aș putea spune c-am debutat pe scena casei de cultură la vârsta de 6 ani, în cadrul unui spectacol organizat cu prilejul „Zilelor Școlii Gimnaziale «Regina Elisabeta»”, unde am urmat grădinița, iar acum sunt în clasa a V-a. Atunci am interpretat „Menuet ” de Bach. – Înseamnă că, dacă vei face ce ți-ai propus, vei avea o carieră foarte bună. – Să știți că am fost și-n Franța. – Cum așa? – Vărul meu, care este stabilit în Franța, mi-a făcut un filmuleț atunci când am interpretat mai multe melodii. I-a arătat acest film lui Ionel Streba de la Conservatorul din Paris, căruia i-a plăcut foarte mult și m-a invitat la un stagiu de pregătire în Franța, timp de o săptămână. După încheierea stagiului, toți copiii au dat un spectacol. Unii au cântat la vioară, violoncel sau la pian. Eu am interpretat „Sonata” de Beethoven și o melodie compusă de mine. Am fost apreciat pentru amândouă. Sper să mai merg în Franța pentru un alt stagiu de pregătire. – Am auzit de la Constantin Georgescu că activezi în cadrul cenaclului „Mignion”, care-și desfășoară activitatea în municipiul Rădăuți. Ce faci acolo? – Îi delectez pe participanți, mai ales cu melodii compuse de mine, asigur ilustrația muzicală pentru cei care recită din poeziile lor sau din alți autori. Scenariul este scris întotdeauna de doamna Alina Roantă. Așa am asigurat ilustrația muzicală atunci când au recitat Teodora Fodor, Roxana-Maria Nold și altele. Este foarte frumos! – Activitatea de compoziție cum merge? – Până acum am compus doar trei piese, cărora încă nu le-am pus nume. – Dar repertoriul pentru interpretare ți l-ai îmbogățit? – Da, aici fac progrese. Acum pot interpreta pe orice scenă un mănunchi de melodii, printre care: „O melodie” de Arthur Rubinstein, „Sonata 545” și „Rondo Alla Turca” de W.A. Mozart, „Polka”, „Que sera, sera” „Moments musicaux” de Frantz Schubert și „Prelude în do major” de Bach. – Dar tu nu te joci, nu citești nimic? – Joc cu colegii și prietenii mei fotbal, îmi place foarte mult să citesc din Creangă, Eminescu și Sadoveanu și iubesc tare mult romanele de aventuri. – Păcat că nu se organizează concursuri de interpretare pentru copii de vârsta lui. Atunci și-ar putea măsura forțele pe care le are. Noi îi asigurăm toate condițiile de studiu și deplasările pe care le face, pentru că ni s-a pus de specialiști că are talent. În acest caz niciun sacrificiu nu este inutil. De-un an i-am cumpărat și o pianină și exersează cu multă râvnă la ea. M-au impresionat de la bun început cele spuse de domnul Georgescu despre acest copil. Pe parcursul scurtei întâlniri cu acest copil-minune s-au confirmat cele spuse de el. Pe intervievat îl cheamă Teodosie Pocora. Acest copil mi-a răspuns la întrebări ca un om matur: calm, zgârcit la cuvinte, cu răspunsuri la obiect, cu argumente. Nu s-a repezit niciodată să-mi dea un răspuns. Este un copil introvertit, preocupat de învățătură, de compunerea de melodii și de perfecționarea interpretării. P.S. După finalizarea articolului am citit într-un ziar că elevul Teodosie Pocora din Rădăuți, participând la un concurs de interpretare organizat la Suceava, în compania a 19 interpreți de diferite vârste, mult mai mari decât el, a obținut „Marele premiu” al concursului. Așa se urcă pe treptele afirmării!