Cum ar trebui să funcționeze „modelul francez” în politica românească?

Prezent la Reuniunea Președinților Adunării Parlamentare a Francofoniei (APF) – Regiunea Europa, la București și Suceava, René Dosiere, deputat francez în regiunea Aisne, cunoscut combatant pentru transparență în gestiunea publică, autor, printre altele, al lucrării care a făcut epocă intitulată „L’Argent de l’Etat” (tr.: „Banul Statului”), mi-a lăsat ca amintire două cărți: „L’Etat au régime.

 

Gaspiller moins pour dépenser mieux” (tr.: „Statul pus la regim. Să risipim mai puțin pentru a cheltui mai bine”), apărută în 2012 la prestigioasa editură du Seuil, la Paris, în colecția „Points”, actualizată în 2013, și „Le métier d’élu local” (tr.: „Meseria de ales local”), publicată la aceeași editură, în ianuarie 2014. Ambele lucrări frapează prin franchețea punctelor de vedere exprimate dar, mai ales, prin dezvăluirile din culisele politicii franceze pe care demnitarul-autor le face într-o perfectă obiectivitate transpartinică și transideologică, echidistant, recunoscând și “bunele” și „relele” guvernărilor de stânga sau de dreapta. Cu o scrupulozitate demnă de un finanțist cinstit, dar și cu o tenacitate respectabilă (să nu uităm că în 2007 René Dosiere publica „L’Argent caché de l’Elysée” (tr.: „Banul ascuns de la Elysée”), parlamentarul francez scrutează conturile Statului francez, descoperind, de fapt calculând că în fiecare oră acesta împrumută 21 milioane de euro, că datoria Statului antrenează plata a 100.000 de euro dobândă în fiecare minut, întrebându-se dacă un guvern cu 37 de ministere nu este oare unul supraponderal… Nelimitându-se doar la „a critica” politica financiară a Statului francez, René Dosiere avansează propuneri concrete de economii, între 15 și 20 de miliarde de euro, întrebându-se retoric, în același timp, cum e posibil să pretinzi eforturi din partea cetățenilor francezi atâta timp cât cei ce conduc țara nu fac niciunul, mai mult, afișându-și prosperitatea. În 1982, în cadrul marii legi a descentralizării, se are în vedere în Franța aplicarea condițiilor exercițiului mandatelor locale, care avea să înceapă din 1992. De atunci, legislația franceză recunoaște rolul banului în viața publică locală, iar motivația candidaturii este dată din ce în ce mai mult de remunerațiile prevăzute pentru aleși. Sursele oculte de finanțare a campaniilor electorale s-au înmulțit odată cu legea descentralizării deoarece puterea locală a devenit hotărâtoare. Iată una din rațiunile pentru care responsabilii politici francezi au fost nevoiți să stabilească mai multă claritate și transparență în finanțarea vieții politice. Cât despre mandatul local, René Dosiere afirmă că acesta nu mai e perceput ca un angajament cetățenesc, ci mai degrabă ca o meserie, primarul fiind, în același timp, finanțator, antreprenor și unul dintre cei mai importanți angajatori în comunitate. Ținând cont de experiența sa în domeniul public, demnitarul francez demonstrează cât de periculoasă este pentru democrație această evoluție a alesului local. Lucrarea „Le métier d’élu local” își sprijină concluziile pe o analiză a îmbunătățirilor aduse exercițiului mandatelor locale și susține cu argumentele faptelor convingerea autorului că aleșii locali trebuie să rămână în slujba interesului general în cadrul unei misiuni publice. Alesul local nu trebuie să se profesionalizeze în această calitate deoarece astfel există pericolul creșterii distanței dintre el și populația pe care o reprezintă. Se știe că Franța a permis cumulul de mandate (primar și parlamentar, de exemplu), dar că există acum un proiect politic, susținut și de René Dosiere, prin care se solicită suprimarea urgentă a cumulului de mandate, în aceeași logică a unei societăți democratice. Născute din interiorul clasei politice franceze, textele lui René Dosiere se citesc pe nerăsuflate, suspansul și dezvăluirea mergând pe schema textului jurnalistului de investigație, a literaturii gen roman polițist, dar și a fabulei ce conține mereu morala. Fără apropouri, fără pseudonime sau inițiale, lucrările politicianului francez poartă amprenta curajului de a spune lucrurilor pe nume, cu dată, cu serie de buletin… M-am întrebat, la finalul lecturii celor două cărți, când va apărea René DOSIERE în variantă românească. Deocamdată, a vorbi despre “moralitate” în politică poate, cel mult, să stârnească ilaritate. Într-o societate care riscă să-și piardă, rând pe rând, reperele valorice, moralitatea politică ar putea reprezenta un colac de salvare. Dar pentru aceasta, este nevoie de efortul comun al tuturor responsabililor politici, de transparentizare a vieții publice și, de ce nu, chiar de o lege a „moralității vieții politice”, așa cum și-o dorește și René Dosiere. Prof. univ. DHC SANDA-MARIA ARDELEANU Deputat PDL în Parlamentul României