tristețe

 

nu mai am ce descoperi: lumea, în tiparele vechi, imuabil se toarnă, același zbor și aceeași târâre, același vis cu panglici colorate și jerbe de lumină deasupra pomilor ninși, nici cuvântul nu mai e nou, pojghița lui e de-un verde coclit, sub ea se mișcă viermii neadormiți, tocând carnea moale a mitului Valeria Manta Tăicuțu

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: