Sacrificii inutile ?

9 Martie, zi în care Asociația Foștilor Deținuți și Persecutați Politici din România își comemorează martirii săi, morți în lagărele și închisorile comuniste în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și foștii săi membri decedați până în prezent.

 

O zi care, ca orice comemorare, ne obligă să aruncăm o privire scurtă asupra trecutului nostru încărcat cu jertfe și suferințe umane, cu mari pierderi materiale și cu o adevărată ieșire din istoria europeană a României. Nu numai persecutații fostului regim comunist au cunoscut supliciile unui regim criminal, ci întreaga structură morală și intelectuală a poporului român a fost zdruncinată din temelii printr-o ideologie și politică perverse, prin minciună, dezinformare, izolare ermetică față de restul lumii civilizate. Din nefericire, după evenimentele sângeroase din decembrie 1989, cu jertfe inutile, poporul român nu și-a dobândit adevărata libertate, adică eliberarea sa de mentalitățile toxice construite în perioada regimului comunist. Cei care au preluat puterea politică începând cu anul 1990, au fost tot privilegiații fostului regim. De data aceasta legitimați printr-un vot așa-zis liber. Trecând la demolarea vechilor structuri, și-au împărțit în interes propriu și de grup toate resursele lăsate de fostul regim, ignorând reformele necesare unui stat democratic. Este de neconceput ca, după aproape un sfert de veac de la despărțirea de un fost regim totalitar, să avem un electorat needucat civic, care nu a înțeles că buna sa stare depinde, în cea mai mare măsură, de voturile sale, de o participare activă la viața publică cu sancționarea imediată a oricăror derapaje de la organizarea statului. Ce poate fi mai grav pentru un popor care se consideră religios decât să privească cu indiferență la căderea sub legea penală a multor persoane cu responsabilități politice, economice și financiare? Adevărata criză nu constă în lipsa resurselor acestui stat, ci în faptul că România de azi are numai locuitori, nu și cetățeni. A fi cetățean nu înseamnă numai a avea drepturi prevăzute de Constituție, ci și obligații de participare la viața publică, în vederea limitării abuzurilor și exceselor de putere spre care tind de cele mai multe ori cei care administrează bunurile publice. Mișcarea civică, care începuse să se înfiripeze în primii ani după înlocuirea regimului comunist, a început să se eclipseze, lăsând loc unor grupări oligarhice, lipsite de scrupule. Noi, foștii deținuți politici, am avut curajul să ne opunem unei dictaturi feroce, asumându-ne toate riscurile posibile, începând cu tortura, sub formele sale cele mai diabolice, și terminând cu pierderea drepturilor elementare ale omului. Constatăm că astăzi societatea românească se complace într-o libertate semianarhică, în care parvenitismul cu mijloace politice rămâne singura cale de reușită în viață. Mai mult, riscă să alunece pe o pistă periculoasă, care, sub flamura amăgitoare a egalitarismului, ascunde limitarea adevăratelor libertăți democratice. Să ne amintim că în timpul regimului comunist, când se vorbea de înlăturarea exploatării omului de către om, regimul privilegiilor era consacrat oficial. Până în ultimul moment au existat așa-numitele magazine speciale „pentru ai noștri”. Este mai mult decât evident că o guvernare oligarhică, pe criterii de apartenență politică, începe să acapareze, punct cu punct, toate puterile statului, în dauna creșterii nivelului de trai al celor mulți, înlocuirea capacităților creatoare cu iresponsabilități venale, pe criterii de gașcă și nepotism. În concluzie, rămânem la vechile observații, pe care le-am evidențiat în repetate rânduri: • ignorarea trecutului de către noua generație riscă să reproducă monștrii cu care istoria recentă ne-a pricopsit din plin; • ignorarea trecutului aduce cu sine repetarea greșelilor deja cunoscute. Cu cât se va întârzia reformarea sistemului de administrare și conducere al statului, din care puterile sale (legislativ, executiv și judecătoresc) să se controleze reciproc, viitorul nostru sub aspectul prosperității sociale, economice și morale rămâne un simplu deziderat. Cu cât vom deveni mai repede cetățeni conștienți că derapajele guvernanților sunt periculoase pentru viața noastră de zi cu zi, cu cât vom reacționa spontan și la nivel de masă împotriva acestor excese, cu atât problemele sociale vor fi soluționate mai urgent, în folosul celor mulți. ALECSANDRU V. JAUCA, președinte AFDPR, Filiala Suceava