Vama – comună cu trei stații de cale ferată… și nostalgii feroviare

Cu câțiva ani în urmă se sărbătorea ziua CFR-iștilor pe 16 februarie. Ca și în alte domenii de activitate, acest frumos obicei a dispărut. Acești oameni minunați și cu fapte pe măsură, zi și noapte, pe ger și arșiță erau la datorie.

 

După 1989, CFR-iștii au fost disponibilizați; pe unele linii de cale ferată trenurile nu mai circulă și culmea este că peste 1000 de vagoane au dispărut din inventar. Probabil au fost furate și date la fier vechi. La o emisiune TV se spunea că toți miniștrii transporturilor, după 1989, s-au îmbogățit peste măsură. Nimeni nu are interes ca CFR-ul să fie dotat cu vagoane, locomotive și aparatură mai nouă. La îndemnul unui prieten doresc să scriu mai jos despre CFR-iștii din Vama – o așezare cu o bogată istorie, cu trei stații, Vama, Molid și Prisaca Dornei (Eisenau). Fiul valorosului picher Maxim Brașcanu din Vama, Paul Brașcanu, tehnician la L6 Vatra Dornei și care locuiește în acest oraș, a scris o carte valoroasă – „Drum de fier prin praf de pușcă”. Această lucrare bine documentată reprezintă o adevărată istorie a căilor ferate din Bucovina în 650 de pagini, cu sute de fotografii și o vastă bibliografie. În lucrare se vorbește, pe larg, despre cele trei stații CFR din Vama amintite mai sus. Liniile ferate și stațiile au apărut odată cu necesitatea transportului de persoane și a produselor dintr-o zonă în alta. Stația Vama a fost înființată în anul 1888 și a devenit nod de cale ferată ca urmare a deschiderii liniei Vama –Moldovița la 15 august 1889. Din inițiativa colectivului de salariați ai stației Vama s-au sărbătorit 110 ani de la inaugurarea liniei Vama – Moldovița la care, pe lângă autoritățile locale, a participat și Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor, și a călătorit cu trenul de epocă „Moldovița”, care și în această perioadă este solicitat la evenimente importante în țară. Amintesc câțiva șefi de stație: Popovici M., Munteanu V., Neagoe Gheorghe, Bitere C., Badale Octavian, Crețu Mihai, Nicorescu Mihail – primul șef de stație localnic și Axintoi Severin. Ca impiegați de mișcare au funcționat, printre alții: Neagoe Gigi, Cimpoieșu Mihai, Seredinschi George, Flutur Gheorghe, Filiuță Emanoil, Orșivschi Ion, Munteanu Ion, Hapenciuc Vasile, Tanu Gherghe, Badale Dumitru, Ungureanu Doinel, Pânzaru Dan, Preutescu Gheorghe, Lucuțar Iustin, Flocea Vasile. Magazioneri: Froicu Mihai, Vamanu Ilie, Bagiu Gheorghe, Bosancu Dragomir, Baltag Angela, Niga Angela. Ca acari au funcționat următorii: Pircu Ion – a trăit 98 de ani, Pascaru Gheorghe – astăzi la 90 de ani, Axintoi Rică, Baltag Arcadie – 90 de ani, Bardan Filaret, Fercal Simion, Toma Mircea, Găină Alexandru. Casieri: Crețu Ana, Orșivschi Delia, Vărăreanu Elena, Boștioc Adriana. La telecomunicații și ELF au lucrat Lucuțar Constantin, Mihalache Constantin, Badale Paraschiva, Badale Aurelia, Solovăstru Doinel. Halta Molid a fost înființată în anul 1888. În apropiere se prelucra lemnul de rezonanță. Aici se executau piese din lemn pentru piane, tăblițe pentru armonici și altele bine vândute în Austria, Germania și Franța. Ca șefi de stație au funcționat: Crețu Mihai, Anghel Vasile și alții. Ca impiegați de mișcare: Gubernu Marcel, Ion Mugurel Sasu, Moroan I. și Kauch Iohan. Clădirea stației a fost de mai multe ori incendiată, ca și Fabrica de cherestea, iar apoi refăcută. Halta Prisaca Dornei a fost înființată în anul 1888. De mai multe ori stația a fost sistematizată și mărită. Dublarea liniei ferate pe distanța Prisaca Dornei – Câmpulung Est s-a terminat în anul 1980, iar electrificarea liniei în 1990. Șefi de stație au fost: Sfarghiu Nicolae, Crimărgesu C.; ca impiegați de mișcare: Giosan Metodie, Cârdeiu Șerban, Grosieru Constantin, Mardare Dorin. Stația a fost intens folosită de turiști în perioada când Prisaca Dornei era stațiune balneoclimaterică. Multe persoane dintre cele menționate nu mai sunt printre noi. Altele s-au pensionat și o parte încearcă să ducă mai departe tradiția unei familii numeroase și unite de CFR-iști care s-au format și au lucrat cu tragere de inimă. S-au consolidat prietenii adevărate. Memorabile au rămas revelioanele de dinainte de 1989 la Clubul CFR Vama. Întreaga lună februarie ar trebui declarată ca lună a CFR-iștilor, ca protest la batjocura la care a fost supusă această ramură, o a doua armată a țării, rămânând doar cu uniforma de CFR-ist. În încheiere, mulțumesc dlui Nicorescu Mihail, fost șef de stație la Vama, care mi-a furnizat o serie de informații referitoare la linia ferată, clădirile stațiilor și personalul care le-a deservit multe decenii.