Oameni și cărți

O nouă și valoroasă monografie: Iordănești

În anul care s-a încheiat, 2013, confrații din nordul provinciei – și e vorba de intelectuali însetați de libertate și dreptate, iubitori de adevăr și izvoditori de slovă scrisă, care să dureze în timp și să înfățișeze istoria satului lor așa cum a fost și cum este, ca să rămână ca un testament sacru, plin de învățăminte și îndemnuri pentru viitorime întru mai bine – au trudit și izbândit să ne dea o nouă și valoroasă monografie închinată satului Iordănești.
 

Noua lucrare se înscrie, cu temei și cu cinste, într-o durabilă și admirabilă salbă de cărți de-acest fel. Numărul acestora crește mereu în ultimii ani. Și zestrea lor de informații este necesară pentru o posibilă istorie a Bucovinei, mai complexă și mai aproape de adevăr decât cele existente. Dintre aceste monografii locale, menționăm în ordine cronologică, fără pretenția unui „catalog” exhaustiv, cel puțin câteva, care, din întâmplare, ne-au parvenit după 2000 încoace: „Satul nostru, Mahala” (2001), de Ion Nandriș; „Cupca, un sat din Bucovina” (2004), de Petru Ciobanu, Vasile Slănină și Reveca Prelipcean; „Boianul” de Vasile Bizovici (2005); „Date pentru monografia comunei Cireș Opaițeni” (2003), de Ilie Dugan Opaiț; „Oprișeni, un sat la răspântiile istoriei (2008), de Dumitru Covalciuc; „Tereblecea, un sat la margine de țară” (2010), de Ion Crețu etc. Noua realizare – intitulată cu modestie „File din istoria satului Iordănești”, însumând o bogăție de 600 de pagini – apare sub egida Societății Culturale „Arboroasa”. Ea reprezintă, așa cum ne asigură primarul Gheorghe Lutic, „un dar deosebit, ce-a fost pregătit de multă vreme și oferit locuitorilor din această „înfloritoare vatră de români de pe Valea Siretului Superior”, cu prilejul împlinirii și sărbătoririi, în vara anului 2013, a 435 de ani de la prima atestare documentară. Autorii ei? Sunt Dumitru Covalciuc, Nicolae Șapcă și Ciprian Bojescu. Adică: președintele, vicepreședintele și secretarul Societății Culturale „Arboroasa”. Primul dintre ei, Dumitru Covalciuc, este cunoscut și apreciat cărturar, istoric, prozator, folclorist și publicist, autor al mai multor cărți, dar mai ales inițiator și coordonator al Almanahului Cultural Literar al Societății „Arboroasa” – e vorba de „Țara Fagilor”, care apare din 1992, an de an, și a ajuns acum la cel de-al 23 lea număr; Dumitru Covalciuc este fiul satului Oprișeni, căruia i-a dedicat, în anul 2008, o bogată și documentată monografie. Nicolae Șapcă este fiul satului Iordănești; s-a afirmat și remarcat drept un harnic editor, publicist, redactor-șef la ziarul raional „Monitorul de Hliboca”; el s-a preocupat și a editat și difuzat sub egida „Arboroasei” zeci de cărți în limba română pentru confrații din nordul provinciei. Ciprian Bojescu, fiul fostului notar și secretar comunal din Iordănești, este publicist și tehnician silvic, trăiește în Suceava, dar se deplasează săptămânal în zonă și activează ca secretar al „Arboroasei”, fiind permanent între confrați, printre rude și prieteni apropiați, care îl și vizitează la Suceava, ca niște frați. Cartea se deschide cu imaginea color a steagului și stemei satului, având alături explicația însemnelor heraldice. O poezie, „Iordănești” – semnată de poetul, publicistul, traducătorul și eruditul om de cultură, și el fiu al satului, Mircea Lutic – fixează și iradiază în vibrațiile versurilor sale, mesajul adânc al cărții: „Azi versul meu răsună pentru tine/ Sătucul meu, scump leagăn de minuni/ Tu ești veriga de oțel ce vine/ Să-mi lege-n veac destinul de străbuni” sau, cu alte cuvinte: „Patrie mică, davă câmpenească/ Sălaș de dăinuire peste leat/ Virtuța-ți de opincă românească/ De Patria cea Mare ne-a legat”. Arhitectura lucrării, organizarea și desfășurarea textului pe cele 600 de pagini, nu urmează forma clasică. Nu este compartimentată și abordată în capitole largi – cum se face de obicei: populația, evoluția istorică, viața economică, socială, politică, spirituală etc. –, ci se înfățișează ca un caleidoscop cu 40 de aspecte, în care regăsim totul sau aproape totul din cele ce dorim să știm despre apariția și evoluția acestei comunități rurale, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Cititorul pasionat sau specialistul titrat – istoric, geograf, sociolog, demograf, etnolog etc. – poate găsi în lucrare cele mai variate și detaliate informații, cu un aparat critic realizat și utilizat după cele mai exigente și recente criterii științifice, pentru fiecare informație și dată citată în text, putând reconstitui și cântări cu ochii minții imaginea globală complexă și cvasicompletă, întortocheată și nuanțată a așezării Iordănești. Titlurile aspectelor cercetate și elucidate sunt ca niște plăcuțe colorate dintr-un imens și dens mozaic. Le menționăm în ordinea și formularea autorilor. Legenda Iordăneștiului. Întemeierea și evoluția așezării în perioada moldovenească. Vechile hotare. Minitoponimie. Originea hidronimului Siret. Proprietarii moșiei. Populația. Cadrul administrativ și social în perioada 1775-1918. Arcășia. Președintele Arcașilor iordăneșteni a murit la Onega. Cântec din Iordănești în colecția lui Mathias Friedwagner. Folclor din prima jumătate a secolului al XX-lea. Primul an de administrație sovietică. Din folclorul deportaților. Iordăneștii în perioada războiului. Traian Stratulat sau „Eu când vin la mama”. Traiul și îndeletnicirile oamenilor. Învățământul primar iordăneștean de la începuturi până în martie 1944. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și preoții care au slujit în ea, în intervalul 1780-1944. Rectificări și completări în lumina unor noi documente. Noi speranțe sub o nouă stăpânire politică. Primăria între cele două războaie mondiale. Satul în anii de după război. Învățământul postbelic. Biserica în anii ateismului și în perioada de renaștere a credinței. Vlădica Metodie, cel ucis mucenicește. Din activitatea corului „Fiii Arboroasei”. Bădița Vasile a lui Dumitruță. Colhozul. Moara satului. Iordăneștii secolului XXI. Gazeta de Iordănești. Scriitori, ziariști, traducători. Iordăneșteni cunoscuți. Teatrul popular de Crăciun la Iordănești. Imagini din istoria satului Iordănești. Acest amplu expozeu tematic vădește preocuparea, priceperea și capacitatea autorilor de-a aduna, selecta și interpreta un imens volum de informații, spre a reconstitui și lămuri imaginea cât mai veridică și complexă a istoriei satului Iordănești în toate cele cinci etape ce s-au succedat, când așezarea s-a aflat în cadrul unor state și regimuri politice diferite: 1) în întreg Ev Mediu, vreme de mai multe secole, în spațiul firesc, în care a apărut și s-a afirmat, în componența statului românesc de la răsărit de Carpați; 2) în cei 144 de ani, când austriecii au ocupat, în 1774 și anexat în 1775, nordul Moldovei, inclusiv satul Iordănești, la Imperiul Habsburgic și l-au controlat până în 1918; 3) în cele peste două decenii, 1918-1940, când nordul moldav, numit de austrieci Bucovina, a revenit la statul român și s-a integrat în componența acestuia; 4) între 1940-1941 și 1944-1991 când sovieticii au invadat și anexat nordul Moldovei, mai bine de jumătate din teritoriul Bucovinei, pe care l-au păstrat și prin tratatele de pace; 5) apoi, noul stat, Ucraina, care în 1991 s-a proclamat independent pe ruinele fostului imperiu sovietic, URSS, și care a păstrat, neschimbat, neîntemeiat, întreg nordul Bucovinei ce fusese anexat de sovietici, fără a analiza și renunța cel puțin la localitățile care aveau o populație majoritar românească, așa cum e cazul satului Iordănești. Fiindcă, iată, realitatea e clară: în 1907, sub austrieci, acest sat avea, în total, 1807 locuitori, dintre care 1694 erau români, 185 erau evrei și germani, 27 ruteni sau ucraineni și o singură persoană de „alte nații”; în 1930, erau 2145 de locuitori, din care 1942 români, 88 evrei, 46 poloni, 34 ruteni, 23 țigani, 2 ruși; iar în 1989, din cei 2129 de locuitori ai satului Iordănești, 2060 erau români, adică 97,3%, iar restul de 2,7 de alte etnii. Cercetând și utilizând o bogată și foarte variată rețea de documentare – colecții de hrisoave și documente moldovenești, arhivele Bucovinei, capturate de sovietici și aflate azi în Ucraina, la Cernăuți, mărturii contemporane, publicații de epocă, lucrări generale și speciale, românești, austriece, sovietice, ucrainene etc. – autorii au realizat o lucrare temeinică, durabilă. Creațiile populare, selectate și inserate cu grijă de autori dau glas simțămintelor și cugetelor comunității rurale, care s-a confruntat cu numeroase vicisitudini istorice – războaie, năvăliri, colonizări, deportări, schimbări de regimuri și stăpâniri politice – și din care, dincolo de jertfele grele plătite, oamenii au ieșit mai puternici. De aceea, vom nota în încheiere constatarea pe care o face alesul obștii satului Iordănești, primarul Gheorghe Lutic: din această carte, aflăm „cât de fierbinte și cum au știut s-o apere de lăcomia lăcustimii străine, au iubit înaintașii noștri vatra, cum n-au lăsat-o pradă poftelor venetice, cum au stat, ca niște falnici stejari, de strajă limbii, datinilor, tradițiilor, credinței strămoșești. Printr-o asemenea carte, în fața satului nostru s-au deschis largi porțile istoriei!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: