Cântar de iarnă

De Sfinții Atanasie și Chiril, patriarhi ai Alexandriei, 31 ianuarie, pe stil vechi, se zice-n popor că ar fi jumătatea iernii. Sfântul Atanasie cel Mare a fost unul dintre cei mai mari episcopi care au condus Biserica creștină din Alexandria.
 

Se impune în disputa împotriva arienilor. Și-a dedicat întreaga putere de muncă pentru întărirea Bisericii și promovarea crezului niceean. Sf. Chiril, educat în școlile din Alexandria, a slujit ortodoxiei pentru a o apăra. A lăsat o operă vastă, din care o parte s-a pierdut. Oamenii locului le știu foarte bine și țin cu strășnicie la această sărbătoare care marchează jumătatea iernii. N-au avut multă carte, dar au o școală a vieții impresionantă care îi ajută să citească bine și să cântărească orice calendar al anului. Este ziua în care oamenii satului dau ocol prin gospodărie și își măsoară stocurile de fân. Își fac inventarul animalelor, cu deosebire al vacilor care vor făta în lunile februarie-martie, când consumul de fân va fi cu siguranță mai mare. Își fac socotelile. Sunt situații când fânul nu le ajunge și, prin urmare, se gândesc la vânzarea câtorva capete. Dacă sunt surplusuri de fân, atunci caută cumpărători sau îl păstrează pentru iarna următoare. Este un fel de cântar al iernii. Interesant este faptul că a doua jumătate a iernii este mai scurtă, dar, bătrânii știu bine, începe perioada fătărilor, iar necesarul de furaje, mai ales stocul de otavă, adică a „doua coasă”, mai fragedă, mai suculentă, crește. Bătrânii pe care i-am prins… la sfat își aduc bine aminte că, în seara de Atanasie, celor care purtau acest nume (și pe vremuri erau mulți cu numele de Atanasie, Anastasia), li se punea la poartă sau undeva în bătătură un buhaș (adică un brăduț împodobit, în care se anina un oarece cadou, o sticlă de horiucă), brăduț așezat pe o prăjină cam de 10 metri. Numai că era o condiție: cei care se angajau în „plantarea” buhașului nu trebuia să fie surprinși de sărbătoriți. Altminteri, suportau toată cheltuiala de a doua zi. Păcat că azi numele de Atanasie, Anastasia, Chiril sunt tot mai rare. Se pare că ne plac mai mult nume importate: Romeo, Ronaldo, Romario, Amelia, Adelina etc., nume care nu au nimic a face cu spiritualitatea noastră. Dacă lucrurile mergeau bine, și, de regulă, așa se întâmpla, a doua zi, de Sf. Atanasie și Chiril, cei sărbătoriți aveau casa plină. Bucatele aburinde, cu precădere cele… camuflate cu afumătură și îndesate cu păhărele de horiucă, îndemnau oaspeții la masa temeinic pregătită. În tinda dintre camera de zi și camera oaspeților („casa mare”) își făceau loc muzicanții: unul la tobă, altul la fluier, dar nu lipsea vioara. Spiritele se încingeau și, pe un ton iute, începea jocul Huțulka („un joc des și apăsat”) care antrena toți oaspeții. De bună seamă, nu lipseau glumele, istorioarele, discuțiile pe tema rezervelor de fân și a efectivelor de animale, a ibovnicelor, dar și a prețurilor. Tinerii gândeau la o posibilă unire a sufletelor și a inimilor…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: