Au avut însă îndrăzneala de a privi mai sus, astfel că ambii ajung fotoreporteri, cel mare – în presa bucureșteană, cel mic – la ziarul „Zori noi” din Suceava. Și astfel Dumitru Vințilă adună în anii cât a lucrat la „Zori noi” și, ulterior, la „Crai nou”, o adevărată „operă” reportericească fotografică, cronică nedezmințită a vieții Bucovinei, când normală, când dramatică, când șugubeață, căci fostul nostru coleg avea „ochi” versat pentru cele mai diferite ipostaze ale realității astfel imortalizate. Dumitru Vințilă a tezaurizat secvențe din lumea mare de atunci a fostei regiuni Suceava și mai apoi din ce mai mică a județului cu același nume. A bătut aceste meleaguri până în toate ascunzișurile lor, ochii săi văzând și ceea ce niciodată nu s-a publicat în ziar. Sau văzând altfel. Vom publica în acest an un șir de articole care să explice fotografii care colegului nostru i s-au părut interesante. O fotografie poate trăi prin ea însăși, desigur. Cele pe care ni le propune Dumitru Vințilă merită să fie însoțite de cuvântul nerostit/netipărit vreodată până acum al autorului lor. El e cel care vă propune, cu amicalul nostru sprijin, o realitate în dublu exemplar. Identică atunci când s-a dublat cu ajutorul indigoului (mai știți ce e aceea?…), vag modificată când în joc a intrat memoria mânuitorului profesionist de aparat foto. Profesia sa, în perimetul ei clasic, este pe cale de dispariție. Filme foto, înguste sau late, hârtia foto, aparatele care se dotau cu acestea, toată „chimia” developării din camera obscură etc. etc. aproape că au dispărut. Era digitală cotropește și aceste teritorii, dar nu poate resuscita lumea imortalizată de vechile scule. Dumitru Vințilă este cel ce aduce cu sine acea lume. Noi doar v-o propunem. Astăzi facem un exercițiu și vă oferim fotografia fotoreporterului „Zori noi” Dumitru Vințilă, imortalizat pe o bancă din Câmpulung Moldovenesc, în 1974, împreună fiind cu colegul dumisale de atunci, reporterul Alexei Rudeanu, scriitorul de mai târziu, călătorit deja în lumea umbrelor.
Comentarii