Tradiții…

În zilele de sărbători și în cele libere am „zappat” în neștire programele TV. La ce concluzie am ajuns? Noroc de televiziuni, altfel tradițiile ar rămâne în mormânt.

 

Mă întorc în timpul copilăriei mele desculțe, fără curent, TV etc. Repetam colindele cu colegul de clasă Dumitru Vaseleniuc, cu o lună înainte. La sfârșitul repetiției „dădeam examen” în fața lui „pater familias” și a mamei. Dacă nu știam corect colindele riscam să nu primim aprobarea de a ne deplasa în teren. Colindele ucrainene sunt foarte frumoase, dar lungi. Primeam mere sau nuci, sau 10, 15 sau 25 de bani și numai cu totul excepțional 1 leu! Încercați, azi, să dați pughibalelor mere sau nuci!… Vin la colindat sau urat (unii la vârste cam mari) și încep de la poartă: „Steaua sus răsare” sau „Aho, aho…!”. Ajunși sub geam, gata: „La anul și la mulți ani!”. Fiecare vrea plata separat. Și cum în fiecare echipă sunt cam o jumătate de duzină… Cine-i de vină? Părinții. În loc să-i învețe, mai și umblă cu ei pe la case. Pe vremuri fetele erau însoțite la bal de mame, bunicuțe și chiar vecine, acum fetele nu mai sunt însoțite de mame (că doar e democrație), așa că ele umblă cu cei mici la colindat și urat! Tot în copilăria mea desculță, Malanka era la mare căutare: draci, urși, preoți, mirese, perceptori etc. Mă refer la satele comunei Dărmănești! Acum? Doar în satul Dănila se mai fac malănci. Gospodarii nu mai merg cu colinda, flăcăii nu mai colindă, astfel încât cu banii câștigați, să plătească o „bandă” care să cânte la horă. Ceva totuși se mai face. Câte o echipă de bărbați colindă pentru a strânge bani pentru bisericile în construcție (Dărmănești și Dănila), iar în celelalte sate pentru întreținerea bisericilor. Copiii nu mai merg cu „Kiraleisa”, cu „Trițe” frumos gătite! Totuși ceva se mai păstrează. De Bobotează, cu mic cu mare, se merge la biserică având căni cu apă, ornate cu „barvinok” pentru a participa la sfințirea apei. Băieții încă mai vin, tot de bobotează, cu „hubka” (iască). Hubka se aprinde la biserică, iar acasă, cu hubka se aprinde trița (lumânare frumos împodobită la lumina căreia se ia masa de prânz). De n-ar fi televiziunile, radiourile și presa scrisă… Colindele din Mărițeia Mică? Acum 40 de ani, le-am înregistrat pe bandă de magnetofon. Din păcate, dintre colindătorii de atunci numai doi sunt în viață: Maria Cureliuc și Dionizie Mazureac. KOLEA KURELIUK P.S. Cică de Crăciun și Revelion (și mai avem sărbători, inclusiv cele pe stil vechi) românii au ucis 1,5 milioane de râmători. Au „ingurgitat” 50 milioane litri de vin (de „samohoankă” și alte „specialități” nu se spune nimic) și au consumat 150 milioane de ouă! Eu? Am tăiat… de pe listă „râmătorul” (din motive de criză); vin, nici vorbă! În privința ouălor, am fost nevoit să cumpăr două duzini, deoarece galinaceele mele au intrat în grevă japoneză. Asta după ce au „ciugulit” câțiva saci de grăunțe.