Patriotismul nu stă doar în discursuri

Nu prea mă las impresionat prea mult de întâmplările cotidiene (semn de blazare?), dar sunt unele care chiar îmi penetrează carcasa de pseudoplictis și sarcasm.

 

Mai exact, în ajun de Sf. Andrei, aflat într-o cârciumă, mi-a fost dat să trăiesc un, spun eu, eveniment care m-a mișcat. Doi tineri, el purtând pe spate un drapel tricolor, iar ea îmbrăcată în costum popular, au intrat să se încălzească. Nu cu alcool, stați liniștiți. Au pufăit o țigară. De-aia fără adaosuri. Știu că mulți vor comenta despre faptul că respectivii, în primul rând, nu aveau ce căuta în respectivul loc și, bașca, au mai și fumat. Dar câți dintre cârcotași își mai aduc aminte despre ce făceau ei la anumite vârste sau, dacă își aduc aminte, câți recunosc? Și câți s-ar fi plimbat pe stradă (de intrat în local nu era cazul, să spunem), cu respectivele ținute? Dar, mai ales acum, când simbolurile naționale și folclorul sunt luate în derâdere până și de unele autorități, d-apoi de, din păcate, foarte mulți tineri. Pentru mine, în schimb, apariția lor, cu ținutele amintite, în peisajul frust și îmbibat de discuții anapoda al unui bar, a însemnat un act de curaj. O demonstrație că patriotismul nu zace în discursuri, ci în modul de a te manifesta. Oriunde și oricând. Nu știu cine sunt cei doi, nu știu dacă au realizat concret ceea ce au făcut, dar îi felicit, oricum. (COSMIN LEAHU)