Maiorul Ion Antonescu, „cel dintâi” la Suceava

La solicitarea unor prieteni pasionați și de istoria națională, care mi-au adresat (fireasca) întrebare retorică: de ce nu se face caz și de contribuția Armatei Române la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, cu documente veridice, am dat peste un vechi colecționar, dr. Ioan Costea, care m-a pus în fața unei fotografii din colecția datată 1918, frumos înrămată, pe documentul în sine ieșind la iveală, caligrafic scris, următorul text, din care rezultă autorul lui, ca și momentul sau împrejurarea istorică în care a fost realizat.

 

Redăm integral textul: „Primăriei orașului Suceava, răspunzând chemării populației bucovinene, având și încuviințarea domnului general Zadic, comandantul Diviziei 8- A – fără alte instrucțiuni – decât de a ține o strânsă legătură cu primarul orașului, distinsul prof. Eusebiu Popovici, în zorii zilei de 6 noiembrie, stil nou, 1918, am trecut cel dintâi în fruntea a 48 de grăniceri, grade inferioare și un ofițer, desființând granița și intrând în vechea capitală a Moldovei, cântând «Pe-al nostru steag e scris Unire». Am arborat tricolorul românesc sus pe turla primăriei, ca vântul suflând în faldurile lui să ducă știrea întregii populații bucovinene că a sosit ceasul de scuturare a ei de sub jugul austriac. În amintirea dragostei de care am fost înconjurat de toată suflarea românească și ca o amintire scumpă tuturor. Maior Ion Antonescu”. Înainte de a ne prezenta și cealaltă piesă a puzzle-ului istoric, l-am întrebat pe colecționarul nostru care este opinia sa față de această piesă a colecției: „Eu, nefiind contemporan cu mareșalul Antonescu, nu mă pot poziționa vizavi de personalitatea domniei sale. Deci, după această fotografie achiziționată de la un târg de antichități, este primul ofițer român care, la 6 noiembrie 1918, a intrat în Suceava la indicația generalului Zadic, iar populația l-a primit cu o căldură deosebită, marcând încă un moment din Reîntregirea României. Peste ani, același om a dat comanda «Români, vă ordon treceți Prutul!» din altă postură, aceea de comandant al Armatei Române, de astă dată. La 1918, Antonescu deja făcea parte din Statul Major al Armatei, nefiind străin de planul de apărare a țării, având relații cu generalii Constantin Prezan, Ie-remia Grigorescu și mareșalul Averescu. Bunicii mei au luptat pe acele timpuri… Vremurile acelea oglindeau dreptul poporului român de a-și apăra demnitatea națională, în contextul în care Mica Românie era înconjurată de imperii flămânde întotdeauna.” Cealaltă piesă este un tablou de front reprezentându-l pe temutul general Mackenzen, cel supranumit „Spărgătorul de Fronturi”, este datat 01.02.1918, și pictat în localitatea Putna Seacă, situată la vreo 8-10 km de Mărășești, pictura fiind realizată de P. Demetrescu. „Constantin Averescu a fost coleg la Academia Militară din Germania cu generalul Mackenzen. În timpul Marelui Război, Mackenzen își avea Cartierul General la cota 1001, Odobești, de unde coordona operațiunile armatelor germane. Glumind, pot să spun că mareșalul Ion Antonescu și generalul Mackenzen s-au întâlnit după aproape 100 de ani în colecția mea”, ne a mai spus dr. Costea.