(…) Pentru a cunoaște mai bine contribuția lui Taras Șevcenko la îmbogățirea patrimoniului cultural național ucrainean și al celui universal, conducerea Uniunii Ucrainenilor din România a organizat un set de excursii cu membri din toate filialele componente la Kiev și Kaniv, locul de veșnică odihnă a marelui bard al poporului ucrainean.
Excursiile, organizate cu directa contribuție a dlui Ștefan Buciuta, se constituie ca stimulent pentru munca depusă de toți cei care contribuie la afirmarea cât mai puternică a etniei ucrainene în viața cotidiană a României. Din Suceava au plecat activiști culturali, profesori de limba ucraineană, instructori de formații artistice, șefi ai organizațiilor sătești, membri ai comitetului județean etc. Grupului de suceveni li s-au mai adăugat și pelerini de la Tulcea, Iași și Botoșani, dornici de a cunoaște pe viu valorile culturii spirituale, culturale și artistice ale Ucrainei: complexul mănăstiresc Lavra Pecerska, Kievul și locul de veșnică odihnă al marelui cobzar din localitatea Kaniv (…). Primul popas l-am făcut în orașul-cetate Kameneț Podilsk, unde am vizitat cetatea care străjuie ca un adevărat bastion de apărare al împrejurimilor. Orașul întreg se bucură și de o protecție naturală oferită de un adevărat canion de stânci care înconjoară localitatea. (…) Odată cu lăsarea serii, luminile multicolore ale marii metropole ne-au întâmpinat de la mare distanță, călăuzindu-ne apoi printr-un neîntrerupt fluviu de mașini de tot felul, până la hotelul care ne-a fost rezervat pe timpul șederi noastre. (…) Dimineața a debutat cu pelerinajul la complexul mănăstiresc Lavra Pecerska. Aici am beneficiat, contra cost, de serviciile competente ale unui ghid experimentat, în persoana unei simpatice domnițe, care ne-a explicat în detaliu istoria fiecărei construcții mănăstirești în parte, și care ne-a însoțit apoi prin peșterile cu sfinți și martiri ai ortodoxei care odihnesc în racle zidite în pereții peșterilor, oprindu-se în locuri mai importante care necesitau explicații mai amănunțite. (…) După ce am ieșit la suprafață, am fost conduși spre o altă secțiune de peșteri, unde ne-am întregit starea de pace interioară și liniște evlavioasă, ieșind apoi spre a ne potoli setea la izvoarele sfinților Antoniu și Varvara aproape de malul legendarului Nipru. (…) Cea de-a doua zi a excursiei a fost consacrată în principal pelerinajului la mormântul marelui și slăvitului cobzar al Ucrainei – Taras Șevcenko din orașul Kaniv. Dacă despre Neapole se spune că, după ce îl vizitezi, poți să mori deja, despre Kaniv se zice că este o adevărată Mecca a spiritualității ucrainene, iar cel care încă nu a vizitat măcar o dată această localitate, nu se poate considera un adevărat ucrainean. Orașul Kaniv se află la o distanță de aproximativ 150 km de Kiev. Până acolo ne-a însoțit distinsa doamnă Alla Kenzerova, care deține un important post guvernamental privind ucrainenii din di-aspora. Pe tot parcursul până la Kaniv dna Alla s-a întreținut cordial cu unii dintre noi pe care ne știa din România cu ocazia unor evenimente culturale ale etniei ucrainene, ca cele din Suceava, Tulcea, Iași, Botoșani, prilejuite în special de omagierea poetului Taras Șevcenko, precum și de multe alte evenimente. Ajunși la Kaniv, am luat-o pe drumul ce urcă în pantă spre movila denumiră Muntele lui Șevcenko. Drumul trece printr o tânără pădurice de făget (…). Autocarul s-a oprit la oarecare distanță de mausoleul marelui poet, astfel că am străbătut pe jos un pogor lin, în trepte, și dintr-o dată am zărit sclipind în soarele amiezii undele Niprului, precum și movila pe care se profila mausoleul. Cuprinși de emoție, pătrunși de pioase gânduri, am început să urcăm treptele mausoleului cu buchete omagiale. De peste tot parcă și de nicăieri ne însoțea pașii o melodie divină pe versurile marelui poet. Ajunși la baza mausoleului melodia a început a se estompa din ce în ce, iar noi am depus buchetele de flori, ne-am așezat în semicerc și am intonat cântecul „Gândurile mele” (…). După câteva clipe de odihnă pe esplanada mausoleului sau pe băncile din apropierea Niprului, am pătruns în clădirea muzeului din apropierea mausoleului care cuprindea aspecte din viața și opera marelui poet. În prima sală am putut admira galeria de autoportrete, am ascultat cu atenție explicațiile legate de locul și perioadele istorice în care au fost create. Personal am rămas nedumerit de ce două autoportrete îl înfățișează pe autor cu o cușmă moldovenească pe cap și tot eu mi-am zis că poate acesta constituie un gest de respect pentru intelectualitatea moldavă cu care sigur s-a aflat în relații!? (…) La ieșirea din complexul muzeului am vizitat și căsuța primului îngrijitor al mormântului poetului, o adevărară bojdeucă cu acoperiș din jupi de paie de secară cu un mic cerdac și o vatră țărănească în interior. În apro-pierea locului de staționare a autocarului a fost ridicat un obelisc în memoria celui ce s-a îngrijit de buna rânduială a mausoleului o bună bucată de timp. După revenirea în capitală, am mai vizitat câteva impresionante locașuri de cult, cu picturi de o inestimabilă valoare artistică, precum Biserica Sfânta Sofia, a Sfântului Mihail și altele. Am poposit apoi la „Porțile de Aur” ale orașului, după care am stat un timp mai îndelungat la statuia legendarului ataman Bogdan Hmelnițchi, al cărui fiu, Timuș, și-a pierdut viața la asediul turcilor asupra Cetății Sucevei și care, înainte de a se căsători cu prințesa moldavă Ruxandra, a săvârșit câteva raiduri căzăcești pustiitoare asupra Iașilor. (…) MIHAI GHEORGHI, Brodina N. red. Reportajul călătoriei este mult mai lung, astfel că am reținut pentru cititor doar partea pelerinajului la obiectivele vizitate, nu și notațiile de atmosferă, opiniile participanților sau considerațiile asupra operei bardului ucrainean.
Comentarii