Depozitele neîncrederii

Un nou barometru INSCOP de măsurare a încrederii românilor în unii ori alții reconfirmă că ne menținem neclintiți, ca aspect general, în simpatia noastră pentru – la categoriile politică, structuri executive, sociale/ private, respectiv internaționale – primării, armată, biserică și ONU. Dacă anterior, la un alt asemenea barometru, am încercat să explicăm de ce acești favoriți și nu alții (stăruind asupra încrederii populației – până la un punct chiar stranii – în primari și executivele locale), azi tragem o ocheadă în subsolul clasamentelor. Și observăm că acolo se află parlamentarii și președintele, aproape la egalitate, iar la coadă politicienii de orice fel.

 

Unde conduce armata, țin „lanterna roșie” poliția și DNA (totuși, cu precizarea că între lider și codași sunt doar vreo 20 de procente). Unde biserica-i de încredere, interesant e că urmează universitățile; iar cele prea puțin creditate sunt băncile. Și de-afară, cele mai puțin stimate sunt PE, BMI și FMI. Despre politicieni… n-ar mai fi mare lucru de spus; poate doar că, în condiții normale, ar cam trebui să le plesnească obrajii de rușine că-s percepuți doar ca niște inși a căror afacere este să ducă periodic oamenii cu zăhărelul; unora să li-l dea, altora doar să li-l arate, tot ca momeală. Iar despre bănci, ar trebui să pricepem că tocmai asta e afacerea lor: să-ți dea cu o mână și să-ți ia cu două, adesea depozitând speranțe când le cauți și împărțind gratuit disperare atunci când te caută…