USV – „privind înainte cu mândrie”

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc (cum se exprima Ion Creangă) la anii de început ai învățământului superior pe meleagurile Sucevei, îmi este greu să aleg din noianul de amintiri pe care le păstrez pe acelea care îmi sunt mai scumpe, mai apropiate. La cinci decenii de la înființarea și dezvoltarea învățământului superior la Suceava, Universitatea „Ștefan cel Mare” este în sărbătoare, sărbătoare care este totodată una a științei și culturii noastre românești.

 

Înființat în baza Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 680 din septembrie 1963, Institutul Pedagogic de 3 ani din Suceava a funcționat la început cu două facultăți – filologie și matematică-fizică – în clădirea în care se află astăzi Colegiul Național „Petru Rareș”. Necesitatea înființării acestui institut izvora din faptul că tinerii bucovineni nu mai puteau studia la Universitatea din Cernăuți, dar și din cauza lipsei de cadre didactice din învățământul preuniversitar. Datele statistice arătau că, în regiunea Suceava, în învățământul de cultură generală, în anul școlar 1963-1964 erau doar 1.184 cadre didactice calificate și 2.346 suplinitori, mai ales la limba română și matematică. Absolvent al Facultății de Economie Generală cu durata de 5 ani din cadrul Institutului de Științe Economice și Planificare București (astăzi ASE), din anul 1958, am fost repartizat ca preparator la Catedra de Științe Economice a Universității „C.I. Parhon” din București. După câteva luni am cerut schimbarea repartiției și apropierea de soția mea în orașul Suceava. Ministerul Învățământului a aprobat solicitarea și m-a repartizat ca profesor de științe sociale la Liceul „Ștefan cel Mare”, unde am funcționat până în anul 1960, fiind apoi promovat ca inspector școlar. Deși regretam plecarea din București, nici nu m-am gândit că voi ajunge din nou în învățământul superior și că la Suceava se va înființa Institutul Pedagogic de 3 ani. În toamna anului 1963, pășeam pentru prima oară, plin de nemărturisite vise, pe treptele Institutului Pedagogic de 3 ani, transferat de la Inspectoratul Școlar Regional, ca lector suplinitor la Catedra de Științe Sociale, împreună cu Constantin Popescu, Vincențiu Man, Maria Tudose, Alexandrina Rerich, Gheorghe Tincu ș.a. Deschiderea oficială a cursurilor a avut loc în prezența reprezentanților autorității locale de partid și de stat și a Ministrului Învățământului, prof. univ. dr. Jean Livescu, la 1 octombrie 1963, în sala Cinematografului „Modern” de către primul rector al institutului, prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, scriitor și critic literar, venit din cea mai veche universitate din țară, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Am fost profund impresionat de discursul rectorului adresat studenților și cadrelor didactice ale institutului. Domnia sa le-a adresat calde felicitări, precum și dorința de a obține cele mai bune rezultate în nobila activitate pe care o vor desfășura în acest frumos colț de țară, sub cerul cu lumină de vis al „dulcei Bucovine”, precum și urarea în limba latină „Vivat, Crescat, Floreat”. Participanții au intonat cu entuziasm, pentru prima dată pe meleagurile sucevene, imnul studențesc „Gaudeamus Igitur”. Până în 1976, la conducerea institutului au fost încă trei rectori: Constantin Corduneanu, Alexandru Vasilescu și Vasile Ionescu. Toți aveau o bogată experiență didactică, tact și calități manageriale și au imprimat un stil de muncă universitar. În institut era o atmosferă de studiu serios, în care însă își făceau loc și pasionante acțiuni artistice și sportive. În anul universitar 1964-1965 a apărut și specializarea Istorie-Geografie care peste un an a devenit facultate, iar în anul 1971 s-a înființat și Facultatea de Educație Fizică. În primii ani s-a început și menținut o colaborare benefică cu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași prin aducerea unor cadre cu vechime, experiență și domenii de specializare diferite. Astfel, la filologie au ținut cursuri la cumul și plata cu ora prof. univ. dr. I. D. Lăudat, lectorii Lucia Cozma, Romulus Priscornic, Mihail Iordache; la istorie, profesorii universitari Aurel Loghin, Ioan Agrigoroaiei, Nicolae Corivan, Dimitrie Ciurea ș.a. Personal m-a bucurat mult colaborarea cu acești profesori, deoarece m-au îndrumat să pregătesc teza de doctorat la Iași. Deși eram foarte ocupat la inspectoratul școlar, eram deja inspector general, am reușit în anul 1982 să susțin teza de doctorat „Industria României în perioada interbelică. Teorie și realitate”, coordonator științific prof. univ. dr. Mihai Todosia, rectorul Universității „Al. I. Cuza”. Desigur, într-o existență de peste 10 ani, învățământul superior cu caracter pedagogic de 3 ani și-a dobândit un loc și un rol important în acest colț de țară și a cunoscut schimbări structurale spre mai bine. Cunosc faptul că Institutul Pedagogic a fost foarte apreciat, întrucât a radiat, cu mereu sporită intensitate, învățătură, lumină și căldură spirituală și a reprezentat o pepinieră de cadre didactice bine pregătite. Afirm aceasta întrucât cunosc activitatea meritorie desfășurată de absolvenții institutului în școli generale din județul Suceava, încă din perioada în care – așa cum am amintit – am fost inspector școlar general. Cu toate că am îndeplinit mulți ani (1973-1983) funcții administrative la nivel județean, am ținut cu regularitate cursuri și seminarii fără a fi remunerat. De apreciat este și faptul că marea majoritate a absolvenților institutului au continuat pregătirea profesională la Universitatea „Al.I. Cuza” Iași și la alte universități din țară, obținând grade didactice. Am cunoscut în activitate unii absolvenți care au fost promovați ca directori de școli, au îndeplinit funcții de primari, de inspectori școlari etc. Desigur, numărul acestora este destul de mare, dar voi menționa doar câțiva: Vasile Perpeliuc (comuna Dărmănești), Mihai Carp (Dorna Candrenilor), Emil Simion (Udești și Suceava), Aurel Cotos (Putna), Dumitru Pughiuc (Pojorâta), Constantin Neculce (Verești), Ioan Iacoban (Bălăceana și Suceava), Ioan Ițco (Zvoriștea și Suceava), Mihai Nechita (Pleșești Vulturești), Simion Slevoacă (Frasin), Mihai Grădinaru (Vulturești), Ioan Chideșciuc (Negostina) și alții. În ultimii ani am cunoscut îndeaproape preocupările și rezultatele activității absolvenților de institut pedagogic și datorită faptului că am fost invitat la festivitățile prilejuite de aniversarea a 10, 20, 30, 40 ani de la absolvire. Marea lor majoritate erau mulțumiți de rezultatele obținute și de situația în care se aflau. Totuși au fost exprimate unele nemulțumiri în legătură cu participarea îndelungată a cadrelor didactice, a elevilor și studenților la „munci patriotice”, la așa-zisa „barabuliadă” pentru adunarea și sortarea cartofilor, a sfeclei de zahăr, la culesul porumbului și alte lucrări de sezon în agricultură. La un control făcut la Ferma Agricolă din Ilișești, producătoare de cartofi, am întrebat elevii unde sunt profesorii supraveghetori. Copiii au răspuns că aceștia sunt tot la cartofi, dar la cabană, la „cartofi pai”. Dar acestea erau cazuri izolate. Unele cadre didactice, mai ales din mediul rural, au reclamat folosirea lor, exagerată uneori, de către autorități la acțiuni de îndeplinire a planului de achiziții de către cooperative pentru produse ca: ouă, cartofi, păsări de curte, fructe de pădure și altele. Două astfel de reclamații se refereau la un primar din Moldovița, care a ordonat ca fiecare profesor și fiecare profesoară să se prezinte urgent la cooperativă „cu păsărica la cântar”. Jignitoare solicitare! Totodată, personalul didactic era folosit uneori excesiv la diferite recensăminte: agricol, al populației etc. Din anul 1976, alături de profilurile cu caracter pedagogic a fost înființat și învățământul superior tehnic, condus de prof. univ. dr. ing. Emanuel Diaconescu, venit de la Politehnica din Iași și care câțiva ani mai târziu a fost ales rector. Un anumit timp, adică până în 1989, a funcționat ca Institut de Subingineri – sub îndrumarea Institutului Politehnic din Iași. În perioada 1984-1989, secțiile cu caracter pedagogic au cunoscut o încetinire, ca în final să fie desființate, iar majoritatea cadrelor didactice să se transfere la școli și licee din Suceava sau în alte centre universitare. Victoria Revoluției din 1989 și ca urmare a Hotărârii Guvernamentale din 7 martie 1990 au transformat Institutul din Suceava în Universitatea „Ștefan cel Mare” cu următoarea componență: Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică, Facultatea de Istorie și Geografie, Facultatea de Inginerie Mecanică; Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, Facultatea de Silvicultură, Facultatea de Educație Fizică. Nu mi-am propus în acest articol de ziar să prezint activitatea colectivelor de cadre didactice din alte facultăți, ci doar din Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică, deoarece am fost martor ocular de la înființarea și evoluția ei, aici desfășurându-mi activitatea până la pensionare (2005). Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică a început să funcționeze din anul universitar 1999- 2000 și în prezent este cea mai mare, iar numărul de studenți și cadre didactice reprezintă o instituție de referință pentru învățământul economic național și european. Colectivul de cadre didactice depune o muncă susținută în vederea atingerii idealului educațional: crearea de specialiști în domeniul economic, în contextul unei societăți în care permanentele schimbări reprezintă o provocare atât pentru economie, cât și pentru învățământul economic românesc. Facultatea urmărește formarea de specialiști care să corespundă exigențelor pieței muncii, să dezvolte activitatea de cercetare științifică fundamentală și aplicativă, în concordanță cu standardele naționale. De asemenea se caută a integra structurile universitare proprii în sistemul universitar al Uniunii Europene și de a promova valorile și tradițiile culturii și civilizației din Bucovina, cu specificul ei multicultural și intercultural. Ca membru al acestui minunat colectiv de cadre didactice, am ținut prelegeri și seminarii la mai multe discipline cu profil economic: economia mondială, istoria economiei naționale, economia politică, istoria gândirii economice. Am avut multe satisfacții pe linie profesională, mulți absolvenți încadrându-se ca economiști la diferite unități economice, în timp ce unii dintre ei au optat pentru activitatea din cadrul facultății, perfecționându-și pregătirea și obținând titlul de doctor în economie. Astfel au fost avansați ca lectori, conferențiari și profesori, unii conducând chiar pregătirea doctoranzilor. Îmi cer scuze dacă în următoarea enumerare am omis pe cineva: Camelia Băeșu, Carmen Boghean, Florin Boghean, Valentin Hapenciuc, Carmen Chașovschi, Rozalia Kicsi, Camelia Mihalciuc, Mariana Luntrașu, Alexandru Nedelea, Mihai Popescu, Ștefăniță Șușu, Mihaela Tulvinschi, Romulus Vancea, Luiza Pricop, Irina Ciubotariu, Liliana Bratu, Iulian Condratov și alții. Parafrazând o expresie a cronicarului Miron Costin, putem afirma că „nasc și la Suceava oameni”. Mă simt îndatorat să apreciez, în mod deosebit, activitatea a doi colegi dragi: prof. univ. dr. Elena Hlaciuc și prof. univ. dr. Aurel Burciu, care au depus eforturi pentru sporirea bazei tehnico-materiale, diversificarea specializărilor, creșterea numărului de studenți și creșterea calității învățământului economic superior sucevean. În acest moment de bilanț țin să aduc alese mulțumiri și dlui fost rector până de curând prof. univ. dr. ing. Adrian Graur pentru acordarea, cu aprobarea Senatului Universității, a două distincții: „Medalia de onoare” cu prilejul aniversării a 45 de ani a Universității și „Medalia de Aur” la sărbătorirea a 20 de ani de la înființarea Facultății de Științe Economice, aniversare la care au participat reprezentanți din aproape toate centrele universitare. Prin aceste rânduri nu mi-am propus să tratez exhaustiv istoria acestui așezământ de învățământ superior, toate etapele de dezvoltare, perspectivele evoluției sale, ci să prezint pe scurt unele realizări ale conducerii universității și ale cadrelor didactice. Asociindu-mă, cu toată căldura sufletului, la această Sărbătoare, port convingerea că și viitorul acestei universități va fi pe măsura numelui pe care îl poartă, numele domnitorului „Ștefan cel Mare”. Prof. dr. DUMITRU BODNARIUC