Semne de punctuație

M-am gândit de multe ori la viață, la cum este ea sau la cum ar trebui să fie, așa încât să fim convinși că ne stăpânește nemoartea.
 

Dacă ne lăsăm imaginația să-și ia zborul, am putea spune că viața este ca matematica. Atunci când ne naștem, noi nu realizăm că viața este o mare necunoscută. Iar mai târziu, când fiecare ajunge să creadă în soartă ori în destin, nici nu vede paranteza vieții, fracțiile care-i zbârcesc fața și-i îndoaie șalele. La final, după ce omul și-a scăzut anii, își împarte bruma ce și-a adunat-o, aflând prea târziu că viața nu-i altceva decât o sumă de amintiri. Pe de altă parte, dacă ne gândim puțin, vedem că viața este ca o carte de gramatică în care ni se explică semnele de punctuație. Atunci când ea, viața, ne deschide ușa, ne lovim cu tâmpla de marile semne de întrebare: ce vreau să fac cu viața mea? Încercăm să trăim, încercăm să ne folosim zilele, doar nu ne-am născut morți, iar între ispite, încercări, reușite și dezamăgiri, rătăcim câte o virgulă. Dacă reușim să ajungem acolo, să îmbrăcăm cămașa reușitei, pe fruntea noastră stă țanțoș semnul exclamării, iar dacă se întâmplă să și șchiopătăm, punctele de suspensie ne arată cu degetul. Înălțăm o casă, creștem un copil și de după colț, apar ghilimelele. Ca în toate, se ajunge și aici la final, ori de mână cu mila de sine ori cu mândria de sine. Viața însă nu poate fi impresionată și ea, fără să ne ceară părerea, pune punct. (LENUȚA RUSU, Fălticeni)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: