Londra – o capitală europeană a superlativelor

Eu, unul, n-am visat niciodată să ajung în Anglia, cu atât mai mult în Londra, capitala acesteia. Și, când te gândești, minunea aceasta de metropolă se află doar la trei ore de zbor cu avionul de la București. Nu s-a înșelat deloc Samuel Johnson, în 1777, când scria că în Londra găsești tot ce-ți poate oferi viața, iar scriitorul Herbert Wills, în1911, aprecia că Londra este cel mai interesant, cel mai frumos și cel mai minunat oraș din lume.

 

Se pare că nouă, urmașilor din secolul XXI, cuvintele ne devin insuficiente, iar ce putem face e doar întregirea imaginii acestei minuni planetare făcute de mâna omului, căci cadrul natural ni-l dă nouă Dumnezeu, însă construcțiile arhitectonice monumentale le face semenul nostru, tot el le poziționează, face arterele de comunicare la suprafață, subteran, în aer și pe apă, le dă viață zi și noapte, le iluminează noaptea aproape ca ziua, le face să zâmbească în fața cerului și să se plece în același timp în semn de mulțumire în fața Marelui Creator pentru harul divin ce l-a dăruit nouă, oamenilor. Da, omul este aici pe pământ tot un creator de minuni, dar artistice, care alături de cele naturale, divine, dobândesc farmec umanizând totul cu frumusețea de zi cu zi a vieții, a istoriei de altădată și a celei contemporane Da, azi putem spune că în Londra trecutul și prezentul merg braț la braț, iar oamenii se minunează de strălucirea de altădată a marilor regi englezi și măreția prezentului specific erei electronice moderne. Întâlnești în această mare capitală a lumii grupuri de oameni în costume de epocă, ca-n Evul Mediu, dând viață Palatului Buckingham, Muzeului de istorie și altor instituții de stat cu caracter istoric, întâlnești gărzile regale ce se schimbă fastuos și imperturbabil de sute de ani, întâlnești poliția londoneză în costume de epocă pe cai, întâlnești calești trase de cai și taxiuri tipic englezești cu șoferi echipați, ce nu știu decât să-și facă datoria onorabil, întâlnești concerte ale orchestrei militare regale la care asistă zilnic, poate, toți englezii veniți să-și viziteze capitala, alături de călători străini de pe tot mapamondul veniți în parcul regal să asiste la istoria de ieri și de azi a Londrei, întâlnești parcuri imense – adevărate rezervații ale naturii, unde se odihnesc și se distrează oamenii, dai la tot pasul de clădiri monumentale precum Westminsterul, Abbația, Turnul Londrei etc. și auzi din oră-n oră glasul Londrei prin secularul Big-Ben, ce străjuiește Palatul Parlamentului, dar, vrei nu vrei, îți atrag atenția zgârie norii Londrei de la Poșta centrală, Băncile de la Dock-Land, Elephant Castle, Ochiul Londrei etc., etc., întâlnești cartiere provinciale istorice precum Marilbonne, Kensigton Humpstadt, Heighat, cu monumente stradale ce amintesc de evenimente și personalități istorice marcante ale Angliei, toate crescute prin îngemănare pe solul divin al Tamisei, care leagă trecutul, prezentul și viitorul într-un tot indestructibil al unei metropole istorice medievale și moderne, frumoase și bogate, cu aer cosmopolit, oferind o lume cu adevărat uimitoare, cu șapte milioane de locuitori și nenumărați turiști străini dornici s-o cunoască îndeaproape ca s-o poarte în sufletul lor pretutindeni. Când privești arhitectura Westminsterului nu-ți vine a crede că în trecutul îndepărtat aici erau doar noroaie, că în jurul anului 1000 a fost construit aici un palat regal, care în 1066 va fi supus de Wilhelm Cuceritorul, devenind reședința guvernului. În 1837 regina Victoria va construi un turn înalt de 96 m, pe care va fi montat marele ceasornic al Londrei, indicând din 1859, zi și noapte, ora exactă. Autorul proiectului, Sir Edmudt Grentorpf, arhitect și constructor, a utilizat la acea vreme limbi indicatoare de circa 7 m și un clopot de circa 13,5 t, care între timp s-a fisurat, continuând așa crăpat să încânte lumea cu sunetul său puternic, unic în lume. Măreția și renumele Londrei se identifică cu Big-Ben-ul său, care, se pare că poartă numele lui Benjamin Chol, conducătorul lucrărilor de construcție, sau numele marelui boxer Benjamin Kaunt, care a ajutat la transportul clopotului cu cei 16 cai, ca să rămână astfel în memoria posterității. Privind de pe podul Westminsterului spre Ochiul Londrei, unde amatorii de înălțimi nu încetează să se distreze scrutând Londra dinspre nori în întreaga ei splendoare, dai de podul metalic pietonal, strălucitor ca argintul, Millenium, ce duce spre marea catedrală Saint Paul, iar mai jos, aproape de London Bridge, vezi pe Tamisa în docul Sf. Ecaterina marele vas de război, crucișătorul Belfast, în întreaga lui măreție și splendoare, minunea Marii Britanii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Venind aproape îți dai seama că podul istoric, construit în stil gotic, ca o cetate, ce își ridică, la nevoie, cele două aripi, fiecare de câte 1000 t, pentru marile vapoare, duce, de fapt, către cetatea istorică London Tower, monument unic al Londrei, păstrat aproape intact de-a lungul vremurilor vitrege ale capitalei, centrul vital al sorții tuturor regilor Angliei și al Angliei însăși, după cum se exprima în cartea de onoare dedicată celor 9 centenare ale Cetății londoneze herzogul de Edinburg: „În istoria sa London Tower a fost și cetate, și adăpost al tezaurului regal, sediul pedepselor naționale, și arsenal, și curte monetară, și închisoare, și observator, și zooparc, și centru turistic”, căci turiștii din întreaga lume curg neîncetat să admire Cetatea în centrul căreia se înalță Turnul Alb, ce adăpostește coroana imperială, sceptrul reginei și brățările de încoronare, precum și sceptrul regelui cu însemnele specifice. Gardienii de epocă – bifiteri păzesc cetatea respectând ceremonialul de altădată, cu tot fastul său. Faleza cu amenajările turistice de-a lungul întregii Tamise, din stânga și din dreapta podului London Bridge, adună zilnic un număr colosal de oameni, care nu numai că vizitează London Tower, Tamisa cu faleza sa, podul cetate mobil, Crucișătorul Belfast cu restaurant etc., etc., dar își petrec și timpul liber la bere, cafea sau mese copioase sau merg la spectacole istorice ori de divertisment pentru a se relaxa în voia cea bună. De fapt, în Londra vezi turiști peste tot, prin parcuri, la obiective istorice și culturale, monumente, muzee teatre etc. –, pe stradă, ca pietoni, în grupuri mici sau mari de elevi sau maturi, cu big-busuri decoperite făcând turul capitalei, dar și turiști singulari, ca mine, cu harta în mână, ce găsesc la orice colț de stradă informații afișate și oameni binevoitori în stare să lase totul ca să te ajute să-ți atingi ținta turistică. În Londra există o adevărată industrie a turismului, dacă ne gândim că acum zece ani lucrau în turism 350 000 de persoane și există absolut toate condițiile desfășurării acestuia la modul optim. Așadar, Londra dispune de cel mai bun transport public, având cea mai extinsă rețea de transport din lume. Numai metroul (construit în 1863!) transportă 3 milioane de călători pe zi și un miliard de călători pe an și tot Londra este primul oraș din lume cu cale ferată subterană și trenuri Eurostar cu cea mai mare viteză de pe mapamond, ce parcurg distanțele Londra –Paris ușor peste două ore, iar Londra – Bruxelles, sub această limită. De asemenea, rețeaua de autobuze din Londra e cea mai mare din lume, cu 8 000 de autobuze ce circulă 24 din 24 ore, transportând 8 milioane de pasageri zilnic pentru un venit de 1,5 miliarde pe an! Mai trebuie precizat că Londra e cunoscută drept centrul internațional al artelor, cu galerii și muzee arhipline zilnic cu vizitatori. La British Museum, de pildă, cel mai mare muzeu din lume, rămâi impresionat de ceea ce vezi. De fapt, ai în față o lume într-un muzeu, pe care o poți privi sau cerceta o zi, o săptămână sau zile întregi, căci poți servi masa acolo, poți fotografia sau conspecta ori fișa informațiile – cum fac elevii sau unii cercetători –, poți viziona filme documentare, poți să străbați timpurile din preistorie până-n epoca modernă poposind în fața exponatelor majorității popoarelor de pe cele cinci continente. Același lucru se întâmplă în marele muzeu Albert și Victoria sau la Muzeul de Științe Naturale, unde poți investiga tainele scoarței terestre și ale cosmosului, ieșind năucit de multitudinea informațiilor și grandoarea programelor vizionate. În plus, dacă la noi presa e scumpă și te poate lăsa fără haine sau mâncare, aici, în mare parte, aceasta e distribuită peste tot gratuit, ca să nu zic că intrarea în marile muzee e tot gratuită! Acest lux și-l poate permite statul englez, întrucât Londra este un motor uriaș al economiei mondiale, producând 17% din VN al UK. De asemenea. City-ul londonez, ce găzduiește bănci, firme de asigurări, societăți imobiliare etc. este un centru financiar imens, alături de Canary Warf, sediul central al H.S.B.C., al băncii centrale engleze, care încheie mari tranzacții monetare ale lumii situând Londra pe primul loc cu 31% din tranzacții monetare mondiale, ceea ce depășește New Yorkul și Europa întreagă! Prin urmare, Londra de ieri și de azi este o capitală europeană a superlativelor, care tentează pe oricine dorește s-o vadă, iar cine o vede, nu mai vrea să plece de-acolo, dorindu-și să afle și mai mult despre această adevărată minune umană de pe mapamond, monumentală la tot pasul, un parc natural imens, în care oamenii, regi care au fost și suita regală care este, cu regină, prinț și prințesă, trăiesc laolaltă fericiți, muncesc toți la locurile lor de muncă și se roagă în biserici și catedrale arhipline (Biserica Sf. Gheorghe, de pildă, găzduia sute de români, iar cea ucraineană de la Acton Town era arhiplină) pentru continua propășire a propriei țări și națiuni, în care zilnic își găsesc locul cald și primitor orice călător, turist sau emigrant. Doamne ajută-i pe englezi să fie mereu la înălțime, dar ajută-ne și pe noi, românii, să fim la locul ce ni se cuvine, de țară europeană respectabilă, căreia nu i-ar strica, în niciun caz, monarhia și nici înrudirea cu regatul englez. IOAN CHIDESCIUC