Cauza plictiselii care ucide

De curând trei adolescenți din Statele Unite, cu vârste între 15 și 17 ani, au ucis un tânăr australian de 22 de ani, invocând un motiv care a fost declarat ca șocant: plictiseala.

 

Într-adevăr, este șocant pentru cineva care crede că în niciun caz viața omului nu poate fi luată din plictiseală. Și că în SUA este cel mai performant mediu de entertainment din întreaga lume, locul unde distracția nu încetează. Că acolo este accesibil cel mai performant sistem educațional din lume. Poate părea șocant pentru cineva care vede America un paradis: plictiseală în paradis? Cum se poate? Nu cele ce sunt pot da o explicație pentru cum este posibil așa ceva, ci cele ce nu sunt, căci plictiseala invocată semnifică o absență. Ce le lipsea celor trei tineri? Plictiseala nu apare acolo unde lipsesc distracțiile ori unde lipsește un sistem educațional bun. Plictiseala apare acolo unde lipsește viața lăuntrică. Acolo omul devine obosit de plictiseală. Viața lăuntrică, relația cu Dumnezeu este sursa infinită și inepuizabilă de motivare, de dragoste, de răbdare, de speranță. În romanul „Demonii”, al lui Dostoievski, un căpitan de armată, într-o adunare a celor care voiau să distrugă sistemul politic, se oprește când este vorba despre relația cu Dumnezeu și întreabă: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci ce fel de căpitan sunt eu?” Simțea că rostul lui este legat intim de ceva de necontestat, esențial, mai presus decât orice structură pământească ce ar putea fi contestată. Dacă acel izvor seca, întregul lui rost se pierdea. Căpitanul alege să plece din adunarea respectivă. Nici a fi soț, nici a fi soție, nici a fi copil, nici a fi părinte, nici ordinea, nici frumusețea, nicio încercare a omului de a-și structura viața cu un scop înalt, nici durerea, nici bucuria, nici însăși viața în absența relației cu Dumnezeu nu mai au sens. Acolo unde nu este Totul, nimicul se înstăpânește. Iată de ce dramele absurde de acest fel nu pot fi preîntâmpinate nici de Poliție, nici de profesori, nici de părinți; nici prin distracții, nici prin legi aspre, nici prin constrângere. Numai viața lăuntrică poate să scoată cu adevărat din sufletul omului stări care duc la astfel de fapte. Cel ce are viață în sine nu va ucide pe nimeni, nici cu arma, nici cu cuvântul, nici cu gândul. Acela vede sensul întregii vieți: al bucuriei și al durerii, al bărbatului și al femeii, al părinților și al copiilor, al adolescenților și al bătrânilor, al celor sănătoși și al celor bolnavi. Despre lume Hristos spune „Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă”. În absența Lui, orice existență își pierde sensul ei și al relațiilor cu cei din jur. Atunci ea moare și omoară. Dacă ne dorim altceva, să căutăm Viața! Protos. DOSOFTEI DIJMĂRESCU