Papagali

Aflat la volan, ascultam la radio un scurt comentariu despre o specie de papagali – Agapornis – care, odată constituindu-se perechea, cele două păsări își rămân fidele până la moarte. Și după chiar, pentru că pierind una dintre ele, cealaltă refuză să se hrănească până ea însăși piere. Aș afirma că bătrânii de astăzi sunt cei care mai percep mesajul perechii înaripate până în toate profunzimile lui, generațiilor tinere fiindu-le greu sau imposibil să discearnă dimensiunile „lecției”, ele având alte concepții. Nu fac însă această afirmație decât cu reținere, pentru că se înmulțesc exploziv și cazurile de moșnegi și babe care, atunci când unul din casă moare, îi caută rapid înlocuitor, pe motiv că bătrânețea-i grea și-i mai ușor în doi, decât de unul singur.

 

E mai ușor, desigur, dar bunica nici n-a vrut să audă de o nouă căsătorie, după ce a lăsat-o bunicul văduvă, căci pretendenți a avut!… Văzând acestea, cu atât mai mult e de constatat că astăzi fidelitatea mai are preț doar pentru unii, care se împuținează pe zi ce trece. Uriașa extrovertire impusă (acesta este termenul) de mersul Vremii, înmulțirea exponențială a mijloacelor de comunicare cu altul decât perechea, precaritatea educației în sensul moralității creștine, sfidarea până la urmă a rânduielilor pe care evoluția speciei umane le-a impus căsniciei, fac din dragoste o poveste efemeră. Fărâma de devoțiune față de celălalt care a mai rămas se pulverizează în bucuria de a răvăși cuibul altuia asemenea cucului, păsare deloc stimată în conștiința omului de la țară, dacă ne referim doar la versul și cântecul popular. Aceste considerații s-au născut de fapt dintr-o cifră: 75 la sută. Procentul situează infidelitatea pe locul întâi între problemele pe care Biserica ar trebui să și le asume în viitor. „Direcția” a fost dată de un sondaj de opinie realizat recent de IRES (am mai scris despre acesta la rubrica de față) pe tema „România credincioasă. Percepția cu privire la religie și morală”. Faptul că atât de mulți respondenți atribuie Bisericii obligația amintită exprimă până la urmă ideea că doar prestigioasa instituție mai poate face ceva împotriva acestui adevărat flagel moral.