Gheorghe Jernovei – o viață închinată lumii

În mijlocul verii, în data de 13 iulie, s-a stins din viață Gheorghe Jernovei, șeful Catedrei de filologie română și clasică a Universității Naționale din Cernăuți, distins reprezentant al culturii române, promotor al valorilor noastre spirituale.

 

Născut în data de 1 septembrie (data la care în Ucraina începe un nou an școlar), Gheorghe Jernovei pare a fi fost menit pentru profesia de dascăl. Comunicativitatea, încrederea în oameni, dar mai ales dragostea nemărginită față de tot ceea ce înseamnă creația lui Dumnezeu pe pământ sunt câteva dintre trăsăturile care au făcut ca domnia sa să fie înconjurat mereu de oameni care l-au apreciat și l-au susținut: membri ai familiei, studenți și colegi, enoriași ai bisericii al cărei păstor a fost sau, pur și simplu, oameni pe care nu îi cunoștea, dar pentru care găsea mereu un cuvânt bun și un zâmbet sincer. Absolvent al Facultății de Litere (specialitatea „Limba și literatura franceză”) a Universității din Cernăuți, Gheorghe Jernovei și-a început cariera didactică în școală, ajungând până la funcția de director. În anul 1979 a susținut doctoratul la Moscova. Din 1984 este conferențiar universitar la catedra de limbă franceză, pentru ca un an mai târziu să fie numit șef al acesteia. Începând din anul 1991 și-a desfășurat activitatea în cadrul catedrei de filologie română și clasică, în perioada 2004-2013 fiind șef al acestei catedre. Această scurtă trecere în revistă a principalelor momente din biografia regretatului profesor oferă doar o imagine de ansamblu a ceea ce a fost o viață plină de evenimente, de momente dificile și de bucurii ale celui plecat din satul Stălinești, raionul Noua Suliță din Ucraina. De o inteligență sclipitoare, Gheorghe Jernovei a impresionat întotdeauna prin cunoștințele din diferite domenii, prin capacitatea de a înfrunta cu succes obstacolele vieții. Ceea ce îl caracteriza era o curiozitate enormă față de tot ceea ce se întâmplă în jur. De aici și spectrul larg al preocupărilor domniei sale: de la filologie română la studii de traductologie, de la sociolingvistică la istorie. Și ceea ce este mai important: în toate a pus întotdeauna enorm de mult suflet, transformând știința rigidă în adevărate lecții de viață. Dintre cursurile predate de domnia sa amintim: Introducere în filologie romanică, Gramatică comparată a limbilor romanice, Dialectologie, Istoria lingvisticii române, Limba italiană, Limba franceză. Enumerarea ar putea continua, deoarece de-a lungul timpului Gheorghe Jernovei a fost martorul a numeroase reorganizări, având capacitatea de a se adapta cu succes la toate transformările produse în jurul său. Înfruntând aceste intemperii ale vremurilor mai vechi sau mai noi, nu a ezitat să-și formeze un sistem clar de principii morale în centrul cărora se afla corectitudinea față de cei din jur, dar și față de sine însuși. Gheorghe Jernovei se înscrie în rândul intelectualilor de elită care au susținut în permanență interesele comunității românești, făcând cunoscute valorile culturii noastre. Consecvent în demersurile pe care le-a întreprins, nu a acordat atenție acelor persoane care, mai ales în ultimii ani, au încercat să-l discrediteze. Refuzând să intre în polemică, i-a ignorant pe cei care erau dezamăgiți de faptul că, datorită domniei sale, Catedra de Filologie Română a Universității din Cernăuți și-a păstrat statutul de centru al vieții spirituale. Cunoscut și apreciat nu numai de către membrii comunității românești, Gheorghe Jernovei a fost unul dintre promotorii de seamă ai valorilor culturii române. Una din principalele direcții ale activității domniei sale a fost stabilirea de noi relații cu centre universitare din România și din alte țări: Germania, Austria, Franța, Portugalia, Statele Unite ale Americii. În același timp, profesorul Jernovei a făcut tot posibilul să aducă la cunoștința lumii întregi istoria Universității din Cernăuți și a Catedrei de filologie română. Cercetările efectuate în arhive au avut ca rezultat monografia „Filologia română la Universitatea din Cernăuți – 1875-2005”. Această lucrare se adaugă numeroaselor studii și monografii care au fost rezultatul cercetării științifice întreprin-se de Gheorghe Jernovei de-a lungul anilor. Ultimul studiu al domniei sale este o prezentare a unui volum de poezii religioase. Descifrând tematica poemelor lui Vasile Militaru, profesorul Jernovei dă soluții de viață, atât de necesare în societatea modernă, mai ales pentru generațiile tinere. Cu multă nostalgie, domnia sa citează câteva strofe care acum ni se par profetice: Mi-e dor de Tine, Doamne, Al tuturora Faur…/ Tot sufletul meu, dorul mi-l arde ca o pară,/ Gândind mereu la Raiul cu poamele de aur,/ Din care-odinioară, în plâns, m-ai dat afară…// …Ajută-mi să viu, Doamne, în haină albă-foarte,/ În haină ca zăpada, cu stele vii stelată…/ Ajută-mi să viu iarăși în Viața fără moarte…/ Mi-e dor de Tine, Doamne!… Mi-e dor de Tine, Tată! (V. Militaru) Gheorghe Jernovei a înțeles că menirea dascălului nu este doar aceea de a oferi cunoștințe teoretice, ci, mai ales, de a da lecții concrete de viață, de a sădi în sufletul fiecăruia o sămânță de omenie și de corectitudine. Convins că adevărul este mai tare decât minciuna, iar dragostea – mai presus decât ura, că binele este mai tare decât răul și că viața este mai presus decât moartea, domnia sa ne-a lăsat o moștenire spirituală ce trebuie transmisă mai departe. Lector dr. FELICIA VRÂNCEANU Catedra de Filologie Clasică și Română, Universitatea „Yurii Fedkovici”, Cernăuți