Notații despre revista „Dunărea de Jos”

Titlul provoacă („Toate pânzele sus”), pentru că e o reluare a îndemnului știut (ce a dat genericul unui roman), chiar dacă tangența necesară lipsește. Probabil nici nu s-a ținut cont de așa ceva.

 

Trebuie precizat că e vorba de tema numărului din aprilie 2013 (134) al revistei „Dunărea de Jos” a Centrului Cultural cu același nume din Galați și cu semnături reunite de poeta Florin Zaharia, care și-a asumat responsabilitatea publicației în postura de redactor-șef. Avem în cuprinsul acesteia și comentarii critice, și poezie, și aprecieri pertinente, precum, de pildă, cele intitulate „Poeme sub domnia textualismului”, mai exact o cronică la volumul recent al poetului Virgil Panait. Nu lipsesc nici referințele din domeniile învecinate, cum e cazul celor care vizează artele plastice, la care se adaugă, deși fără vreo relație cu acestea sau cu literatura, „Biserici și preoți din Ținutul Covurlui” și „Buricul Târgului Galați de la 1821 la 1860”. Oricum, există preocupări serioase referitoare la existența literară, indiferent la ce scară e trimisă referirea în cauză, așa cum este cea numită „Fenomenul literar în presa românească”. De altfel, consemnările în cauză nu fac decât să nominalizeze cele câteva apariții editoriale avute în vedere. Dar nu poți afirma „Postdecembrismului îi este dedicat, de asemenea, un spațiu generos și apreciem aceasta”, fără a-ți derula și analiza deopotrivă intenția. Notabilă rămâne încercarea lui Petru Botezatu de descifrare a sensurilor poeziei lui Grigore Vieru („Răzvrătirea limbii române în poezia lui Grigore Vieru”), unde se spune, între altele, că Grigore Vieru face parte din „generația de creatori basarabeni (deși s-ar fi putut afirma altfel) căreia, afirmă Ana Bantoș, îi revine misiunea de a deveni «călăuza poporului în lupta de emancipare»”, citat la care ne oprim, pentru că adăugirile în cauză depășesc intenția autorului, deviind dinspre literatură spre sociologie. Nefericit devine comentariul cu tentă exclusivistă („Fenomenul literar în presa românească”), atâta vreme cât autoarea aproximează genericul avut în vedere, emițând enunțuri de genul „Îndrăznim a crede că acestui studiu științific ar trebui să i se alăture două proiecte”. Numai că intenția nu e finalizată, după cum nefinalizată rămâne și constatarea următoare: „apariția unei publicații și ecoul unor acțiuni cu vibrație patriotică sau culturală impun o cât mai largă respirație”. Dar intențiile nu-s duse până la capăt, din păcate, ceea ce diminuează evident proiectul enunțat. ION BELDEANU P.S. Nu pot să nu amintesc aici de ,,Bucovina literară”, revistă ce și-a încetinit inexplicabil aparițiile lunare de odinioară. Iată, suntem în cea de-a cincea lună a anului 2013 (luna mai) și publicația se lasă așteptată. Nici n-a fost dată la tipar. Din ce motive? Editorul, respectiv Consiliul Județean Suceava, pare a fi devenit inert (sau indiferent) la realitatea în cauză. O singură mirare, de pildă: notațiile de mai sus se referă la revista ,,Dunărea de Jos”, apărută la Galați, sub egida și pe cheltuiala Consiliului Județean de acolo, de unde se vede că în acea zonă totul decurge normal, conducătoarea publicației, poeta Florina Zaharia, exprimându-și nedumerirea față de situația de la Suceava și etichetând-o (așa cum de asemenea credem) drept nefirească. Păi noi ce să mai zicem?