Mari familii de români bucovineni și studiile monografice

În municipiul și zona Rădăuți și în alte localități ale județului Suceava, începând din anul 1990, se desfășoară Cursurile de vară ale Universității Populare „Ion Nistor”, cursuri organizate anual, pe durata unei săptămâni, de către Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

 

La secțiile de istorie și cultură, bunăoară, sunt evocate date, fapte și evenimente din lupta românilor pentru apărarea românismului din Bucovina în cei 144 de ani de dominație austriacă (1775-1918) și acum din nordul Bucovinei. Alături de secțiunile de istorie și cultură sunt organizate cele de literatura română, economie și inițiativa locală, demografie, ecologie și ocrotirea mediului, în care sunt abordate teme specifice și identitare pentru Bucovina istorică. Aceste cursuri au ajuns în acest an la a XXIV-a ediție. La toate aceste ediții, până în anul 2000, au participat și membri ai Academiei Române: academicienii Vladimir Trebici, Radu Grigorovici, Gheorghe Platon, Liviu Ionesi, Grigore Bostan, Dimitrie Vatamaniuc, Alexandrina Cernov și Vasile Tărâțeanu. Cu acest prilej am purtat îndelungi discuții pe teme științifice și culturale și de fiecare dată acad. Vladimir Trebici, președintele de onoare al Societății pentru Cultură, vorbea cu mare convingere despre mari familii de cărturari și buni români bucovineni. La una din solicitările noastre pentru participarea domniei sale la ediția a III-a, între altele, acad. Vladimir Trebici îmi scria: „…Cât privește evocarea familiei Nandriș, o voi face negreșit. Până atunci va apărea în revista «Academica» articolul meu «Familia Nandriș – destine bucovinene»… Nu voi fi prezent la comemorarea lui Dimitrie Onciul și Grigore Nandriș, deoarece voi lipsi din țară în zilele de 21-28 martie, fiind la Geneva, la ONU”… (București, 8 martie 1993). Până în anul 1989, despre Bucovina și oamenii ei de știință și cultură s-a vorbit puțin sau nu s-a vorbit deloc. Îmi amintesc cum, la alegerea temelor pentru susținerea examenului de gradul I în învățământ, subiectele privind evenimente istorice sau personalități ale culturii din Bucovina erau evitate sau respinse direct la Universitatea „Al.I. Cuza” Iași sau București. Studii monografice s-au scris după Revoluția din Decembrie și privesc personalități precum Gheorghe Grigorovici, Ion Nistor, Gheorghe Flondor, Aron Pumnul, George Tofan ș.a. Au apărut și primele studii monografice despre mari familii bucovinene, așa cum dorea acad. Vladimir Trebici, între care: Hurmuzăcheștii în viața culturală și politică a Bucovinei, autor Petru Rusșindilar; George Grigorovici și social-democrația în Bucovina, Petru Rusșindilar; Familia Hurmuzachi; între ideal și realizare, Ilie Luceac (Cernăuți); George Tofan – o viață închinată școlii, Gh. Giurcă; Familia Isopescu în mișcarea națională din Bucovina, Petru Bejinariu ș.a. Credem că este necesar ca aceste demersuri să fie continuate și extinse și asupra altor familii de bucovineni care au avut un rol important în menținerea românismului în Bucovina. Are mare dreptate prof. univ. dr. Nicolae Pomohaci, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, care într-o scrisoare nota: „Toate în viață sunt supuse degradării, numai scrisul nu putrezește. El câștigă în valoare precum vinul supus învechirii” (București, 14 septembrie 2001). Pentru astfel de studii monografice consacrate unor familii bucovinene avem în vedere nume de familii precum: Flondor, Nandriș, Porumbescu, Sbiera, Morariu, Popovici, Pușcariu, Simionovici, Spânu, Torouțiu, Muntean, Bodnărescu, Brăileanu, etc. În aceste studii monografice pe familii se pot utiliza și informațiile adunate în lucrările „Enciclopedia Bucovinei”, vol. I și II, autor Emil Satco, Bucovina; „Pagini de enciclopedie”, vol. I, II și III, autor N. Monteoru ș.a. Am astfel de opinii acum, când preocupările unor oameni de cultură se concentrează asupra evocării personalităților bucovinene care au apărat românismul, au promovat istoria și cultura română în țară și în lume și dezvoltă o literatură identitară meritorie. Importantă este și preocuparea în elaborarea și tipărirea de monografii pentru orașe, comune, sate și instituții, lucrări care reflectă istoria și cultura în dimensiunile lor cele mai concrete. Într-o etapă viitoare, preocupările vor aprofunda studiile monografice și la alte familii, în afara celor enumerate mai sus, coroborate cu monografiile satelor, comunelor și a instituțiilor locale în plină desfășurare în mai multe localități.