Întru menținerea și perpetuarea folclorului autentic

În contextual deprecierii tot mai intense a folclorului nostru, într-o perioadă când manelele predomină și la petrecerile rurale contemporane, mai există în spațiul spiritual românesc și câțiva specialiști, împătimiți de tradițiile și obiceiurile milenare ale poporului de la Dunăre și Carpați, care își consacră harul și înțelepciunea fixării în scris a tezaurului nostru folcloric.

 

Unul dintre aceștia, trăitor în spațiul bucovinean, este virtuozul instrumentist și dirijor de orchestră Marin Constantin Gheorghe, cel care a slujit și continuă să slujească pertinent muzica populară din Țara de Sus a Moldovei, atât pe scenele de spectacol, cât și în cadrul unor manifestări ocazionale, specific umane. Cu câțiva ani în urmă, Marin Constantin Gheorghe scotea la lumina tiparului o culegere originală de cântece populare instrumentale din Bucovina, culegere primită cu rezonanțe benefice mai ales în rândul formațiilor artistice de amatori. Aprofundând pasiunea și dragostea sa pentru frumos și autentic, artistul sucevean îndrăznește să aducă la îndemâna iubitorilor de folclor o carte unitar structurată sub emblema unui obicei tradițional al românilor: nunta. Dincolo de cunoașterea directă a acestui esențial eveniment din existența umană, a fost nevoie de consultarea amănunțită a unei bibliografii selective legată de această temă, fapt care sporește lucrarea de față prin autenticitate și transparență ideatică. Pentru a ajunge la capitolul esențial al lucrării sale, „Nunta în Bucovina”, Marin Constantin Gheorghe parcurge, printr-un studiu introductiv, trăsăturile de bază ale folclorului spiritual (caracter colectiv, caracter oral, caracter anonim, sincretism), toate subsumate caracterului național, care reprezintă o componentă de bază a culturii noastre naționale, reflectând în texte și imagini artistice specifice ideile, sentimentele și concepțiile poporului român. Complexitatea lucrării capătă valențe suplimentare prin intermediul capitolului I, „Nunta în folclorul românesc”, în care sunt cuprinse cu pertinență trei subcapitole teoretice ale acestui obicei românesc străvechi, care se petrece în spațiul geografic carpato-danubiano-pontic, constituindu-se într-un impresionant spectacol al vieții telurice, „integrând o serie de momente ritual-ceremoniale solemne, marcate prin producții artistice proprii, îmbinate armonios cu cele de petrecere și voie bună” (Scenariul nunții, Schema generală a nunții, Repertoriul de nuntă). Capitolul central al lucrării, „Nunta în Bucovina”, vine să confirme că nunta la români conține elemente și structuri asemănătoare în toate zonele geografice ale țării (Maramureș, Banat, Oltenia, Bihor etc.), păstrând cu sfințenie tezaurul folcloric tradițional. Succesiunea momentelor în cadrul scenariului nupțial al nunții bucovinene este aproape identică cu cea din toate colțurile țării, diferențe apărând în conținutul repertoriului de nuntă, marcat de specificul fiecărui grai aparte al limbii daco-române, care nu cunoaște, însă, dimensiunile lingvistice ale dialectului. Originalitatea capitolului este motivată discret de autorul lucrării astfel: „Am considerat oportun ca această temă să se refere la una din nunțile specifice zonei, reprezentative prin structură și conținut repertorial, și anume cea desfășurată la Arbore, comună cu o profundă rezonanță istorică, argumentată prin prezența de șase secole încheiate a bisericii lui Luca Arbore, portar al cetății Sucevei, în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt”. Conștient de importanța și necesitatea unei asemenea lucrări pentru menținerea și perpetuarea folclorului autentic, Marin Constantin Gheorghe se consideră obligat să o încheie cu o „opinie asupra temei”, pe care a abordat-o ca început de drum în cercetare, dar și afectiv prin participarea directă la desfășurarea unei nunți arborene: „Atras de farmecul folclorului în general, de specificul acestor meleaguri legendare, am pornit în elaborarea temei din dorința de a comunica tuturor valoarea estetico-emoțională a bogăției spirituale a bucovinenilor. (…) Bibliografia abordată este parțial inedită, mai ales prin faptul că am participat pentru prima dată la «culegerea folclorului», apropiindu-mă de bucovinenii sinceri, deschiși, spirituali și omenoși. Acest fapt mă determină să-mi iubesc și mai mult specialitatea «canto-popular», contribuind în viitor la conservarea și propagarea producțiilor artistice ale oamenilor acestui sfânt pământ românesc”. ION COZMEI Doctor în filologie Membru al Uniunii Scriitorilor din România