Despre spitalul nostru din Gura Humorului

Dacă în urmă cu niște ani și orașul Gura Humorului putea fi numit „locul unde nu se întâmplă nimic”, după cum scria Mihail Sadoveanu despre ținuturi ale Moldovei, iată că în Humorul nostru, în ultimii ani, s-au întâmplat destul de multe schimbări în bine

 

. Nu voi relua aspectele despre care am mai scris, dar se știe în țară că este un oraș turistic, care are cu ce își mulțumi vizitatorii. Mă voi opri doar la faptul că, recent, ne-a atins și pe noi, humorenii, atmosfera care aduce stresul, controversa, neadevărul (ca să nu zic bârfa, atât de gustată de cârcotași), căutarea cu orice preț a negativului, a derizoriului. Poate ni se întorc niște „datorii”? Poate există, oare, și o invidie că albastrul de Voroneț e și din cerul Humorului? S-a făcut mare caz – și e o amărăciune pentru humoreni – că în emisiuni tv a fost satirizat un eveniment legat de spitalul din localitate. E bine să se știe că de 6 ani, în domeniul sanitar din localitate, s-a lucrat permanent până s-a ajuns și la ultima centimă, cea a liftului. Atât conducerea spitalului (dr. Mălăncrăveanu), cât și administrația publică locală (primar Ursaciuc) au susținut cu tărie ca spitalul să nu fie închis, deși era pe listă în 2009. Atunci, numai într-o singură zi, s-au înregistrat 16.860 de semnături, prin care oamenii cereau supraviețuirea spitalului. În acești ultimi ani s-au făcut modernizări serioase: s-a ridicat încă un etaj, unde a fost adusă maternitatea, care funcționa într-un imobil destul de vechi. Imobil care a fost reparat și în care s-au creat toate condițiile să își desfășoare activitatea medicii de familie. Spitalul are acum pentru fiecare salon câte un grup sanitar cu baie proprie. Aparatura modernă, completarea cu personal calificat au ridicat spitalul din Humor la standardul cerut de condițiile unui oraș turistic de actualitate. Stația centrală de oxigen cu prize de oxigen în fiecare salon, aparatură pentru terapie intensivă, patru grupuri electrogene, o stație de sterilizare și stația de ambulanță asigură servicii pacienților de pe o largă zonă, până să se poată deplasa la Suceava. …Liftul a fost ultima piesă, doar o ușă dintr-un ansamblu, și era justificată inaugurarea. Cu siguranță că, dacă s-ar fi știut de acest moment în urbe, s-ar fi adunat toți pacienții foști, prezenți și viitori la eveniment, mai ales că au trăit spaima închiderii spitalului. Ne pare rău pentru lucrătorii televiziunii, că nu s-au documentat îndeajuns. În niciun caz nu se poate compara inaugurarea unei activități complexe, de durată și pentru lung timp în viitor, cu tăierea de panglici pentru un kilometru de autostradă. Păcat că o realizare ca modernizarea unui spital orășenesc a fost adusă în derizoriu, oprindu-se doar la imaginea unui lift. Iar atunci când un succes este sărbătorit, îl sărbătoresc cei ce-au pus umărul, așa cum simt că merită și nu cum cred cei ce n-au avut nicio contribuție. Oricum, păstrăm ca deviză un fragment din cuvântul unui invitat din partea bisericii: „Nimic fără biserică, sănătate și învățământ!”. Este și o chemare, un îndemn în care pătrunde ușor – la figurat vorbind – fapta lui Ștefan cel Mare de la Voroneț.