– Majoritatea inginerilor energeticieni din întreaga Moldovă au fost absolvenți ai Facultății de Electrotehnică de la Iași. Și-au pus amprenta marii noștri dascăli nu numai pe pregătirea profesională, dar și pe comportamentul în general al absolvenților acestei prestigioase școli. Care credeți, dintre profesorii noștri, că au avut cea mai mare înrâurire asupra întregii noastre activități? – Evident, impresiile pot fi subiective de la un om la altul. Eu am avut și am un sentiment de venerație pentru cei ce au menirea să modeleze oamenii, caracterele și sufletele acestora. Noi, la Iași, am avut parte nu de profesori, ci de adevărați titani: Alexandru Climescu și Ioan Creangă la analiza matematică, respectiv la geometrie analitică (ultimul a fost laureat al Premiului de Stat pentru Cursul de geometrie analitică), Dumitru Mangeron la mecanică teoretică, care ne vrăjea pur și simplu, Emil Luca la fizică, Vasile Corlățeanu la mașini electrice, Simion Oprișor la centrale electrice, pe care-l urmăream, cu răsuflarea tăiată, când desena pe tablă schemele de protecție prin relee, ca să observ cum funcționează ansamblul menit să dea impulsul de declanșare întreupătorului automat, al elementului protejat. Vasile Petrescu, la măsurări electrice, transforma ecuațiile diferențiale și integralele în scheme de măsurare și totul părea de-o claritate de cristal. N. V. Boțan făcea un curs de acționări electrice aplicativ, de o mare frumusețe. A fost cel mai prolific în ceea ce privește cărțile scrise și publicate, dintre toți profesorii noștri. Hugo Rosman, prin acuratețea scrisului și prin eleganța expunerii, ne făcea să trăim, să înțelegem fenomenele deosebit de complicate și abstracte ale electrotehnicii. Alexandru Poeată, tânăr pe vremea studenției noastre, a devenit cel mai redutabil rețelist al țării. L-am invitat de mai multe ori la Bacău unde ne conferenția, prezentându-ne ultimele noutăți ale domeniului. L-am întâlnit la multe simpozioane. Când lua cuvântul era ascultat cu sfințenie, avea verbul ascuțit, știa să lanseze cu mult farmec o ironie, atunci când trebuia, și o snoavă la timpul ei. Vasile Prisacaru la iluminat electric, Alexandru Matei la geometrie descriptivă și desen tehnic, Gh. Vasiliu la bazele electrotehnicii, Emil Hanganu la aparate electrice, Carol Linde la mașini de ridicat, Leopold Sebastian la utilaj electric și-au dăruit întreaga pricepere pentru a ne înarma cu cele necesare trecerii la exercitarea profesiei de inginer. – Nu uit că ați fost dirigintele de șantier al liniei de 110 kV Bicaz – Suceava care a început în primăvara anului 1959 și s-a pus în funcțiune la 1 august 1960. Ne-ați racordat la sistem! Legătura cu IRE Suceava a fost nu numai prin această linie, dar și prin relațiile de colaborare dintre întreprinderile de la Bacău și de la Suceava. Ce credeți că ne-a unit în principal? – M-am transferat la IRE Bacău la 15 ianuarie 1960, deoarece a trebuit să închei anul la întreprinderea de la care am plecat. Proiectarea liniei Bicaz – Suceava s-a făcut de către Institutul de Studii și Proiectări Energetice București în anul 1959. Prin luna decembrie 1959, la unul dintre buletinele de știri, de noapte, s-a anunțat la Radio București, la ora 22.30, că s-a aprobat investiția pentru realizarea LEA 110 kV Bicaz – Suceava, care urma să înceapă imediat după 1 ianuarie 1960. Urma ca lucrările să se execute de către întreprinderea Electromontaj Bacău. La 15 ianuarie 1960, traseul liniei era predat. Au început lucrările de transportare a materialelor la sediile loturilor și în diverse puncte de pe traseu. Lucrările s-au atacat simultan din cinci puncte (cele cinci loturi). Rolul meu, în calitate de diriginte de șantier al lucrării, a fost acela de a urmări calitatea lucrărilor executate de constructor și de a impulsiona ritmul lucrărilor pentru a se putea respecta termenul de punere în funcțiune atât a liniei, cât și a stației de transformare Suceava. Prin eforturile comune ale tuturor s-a reușit punerea în funcțiune a liniei și stației de la 1 august 1960. Am avut șansa unică să fiu angajat în acel moment la IRE Bacău, când a început execuția efectivă a liniei, prilej cu care am trăit o experiență extraordinară. Am învățat și de la proiectanți, și de la constructori. Traseul liniei era încântător, am îndeplinit rolul de diriginte cu mare plăcere, cu interes, cu dorința de a învăța, cu pasiune. Mărturisesc acum că eram mândru că regiunea mea (județul Botoșani fusese inclus în regiunea Suceava, probabil de teama ca Ana Pauker să nu înființeze RSS Botoșani!) Consideram asta drept aportul meu la dezvoltarea zonei din care mă trăgeam. Sigur că nu numai linia ne-a unit, aceasta n-a însemnat nici măcar prima legătură a IRE Bacău cu IRE Suceava, dar nici ultima. Au existat instalații proiectate de IRE Bacău în zonele Rădăuți și Bucecea, înaintea acestei linii, deoarece IRE Bacău avea în exploatare instalațiile energetice din întreaga Moldovă. Colaborarea cu IRE Suceava s-a intensificat după racordarea la SEN. La 1 ianuarie 1961 s-a înființat Întreprinderea Regională de Electricitate Suceava. Eu am avut Ordin al Ministrului de numire ca șef de sector rețele Suceava, la înființarea IRE Suceava, dar am convenit cu dl Stoica să nu mă prezint la Suceava, apoi tot cu el am convenit să nu-mi părăsesc profesia în favoarea unui post la comisia economică a municipiului PCR Bacău, unde se făceau presiuni, de către secretarul cu probleme economice, să mă transfer acolo. Colaborarea mea cu IRE Suceava a căpătat un aspect cu totul nou, după ce am început să particip la simpozioanele și reuniunile tehnico-științifice organizate de IRE Suceava, din inițiativa colegului meu Romulus Sfichi, sprijinit puternic de dvs., în special. După ce-am devenit șeful Atelierului de proiectare, odată cu dobândirea mai multor grade de libertate și, de ce să nu spun, în aspirația și necesitatea de a accede cât mai sus, în domeniul cunoașterii, am avut multiple colaborări cu energeticienii suceveni. A mai fost un argument care ne-a apropiat. Este vorba despre întâlnirile noastre curente la Serviciul Investiții al CIRE și MEE, la dl Gabriel Bossard, la doamnele Pascaru și Mureșan. Dvs. veneați acolo în calitate de inginer-șef adjunct cu investițiile, proiectarea și activitatea de construcții-montaj, cu noi propuneri de lucrări care trebuiau introduse în plan, iar eu, în calitate de șef al serviciului de investiții, tras de multe ori la răspundere pentru că nu eram în grafic cu ritmul lucrărilor. Știu că IRE Suceava reușea frecvent să realizeze lucrările din planul inițial până în lunile septembrie-octombrie ale fiecărui an și să primească prin redistribuire fonduri suplimentare de investiții. Acest lucru se datora faptului că aveați un atelier de proiectare și un șantier de construcții-montaj foarte puternice. Noi abia reușeam să ne realizăm planul anual în ultimele zile ale anului și aveam noroc de dl director Dumitru Popescu, care dispunea măsuri ferme pentru realizarea acestuia. Pe măsură ce timpul trecea, cele două întreprinderi desprinse din IRE Bacău, cu conduceri mai tinere și mai dinamice, au depășit în unele privințe întreprinderea din care s-au născut. Mai întâi cantitativ și-au dezvoltat rețelele electrice, liniile și stațiile de transformare pe seama investițiilor, apoi calitativ și-au modernizat mai repede instalațiile, prin aplicarea tehnicilor de vârf (electronica, telecomunicațiile și informatica) în conducerea (comanda și telecomanda) instalațiilor de transport și distribuție a energiei electrice. Aceste fapte m-au determinat ca, imediat după numirea mea în funcția de șef de atelier proiectare, să întreprind o serie de schimburi de experiență cu cele mai bune ateliere de proiectare din țară. Primul schimb l-am efectuat la IRE Suceava, unde omologul meu, ing. Hopulele Ioan, m-a primit cu amabilitate, mi-a pus la dispoziție toate informațiile pe care le avea și am devenit prieteni pentru totdeauna. Astfel de schimburi am mai făcut ulterior cu colegii de la Brașov, Cluj, Iași, Timișoara și București. (Va urma) Ing. OVIDIU MUSTAȚĂ
File din istoria energeticii românești (5)
Dialog cu ing. GHEORGHE ȘCHIOPU, omul care a racordat regiunea Suceava la Sistemul Energetic Național
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!



























Comentarii