Rapsodul popular Gheorghiță I. Vasile

L-am cunoscut de mult pe rapsodul popular Gheorghiță Vasile, admirându-l pentru talentul și patima cântecelor interpretate la atâtea instrumente. Un om simplu, modest, comunicativ, dar un mare artist amator.

 

Un vrăjitor, un magician al instrumentelor populare pe care le-a supus ascultării și care l-au înălțat la rang de cinste ducându-i numele și vraja melodiilor prin toată țara. A fost rapsod popular și a rămas un artist amator de mare virtuozitate. Are în sânge și în suflet cântecul popular românesc, are în inimă dragostea pentru neamul și strămoșii noștri. Hrană sufletească i-au fost, de-a lungul timpurilor, aplauzele. S-a născut la 20 august 1937, în satul Gulia, comuna Dolhasca. A muncit ca tapițer la I.M.M.R. Pașcani timp de 37 de ani, iar la 13 septembrie 1991 a ieșit la pensie. A fost și a rămas un autodidact în învățarea instrumentelor, interpretând cântece populare străvechi la nai, fluier mic pentru orchestră, ocarină, tilincă, caval oltenesc, fluier mare moldovenesc etc. A cântat și la sticle umplute cu apă (umplute în proporții diferite ca să scoată sunetele dorite). Această invenție proprie a făcut-o cunoscută la o selecție de la Iași unde se promovau talente de către Dumitru Moroșanu și Adrian Păunescu. A învățat și olăritul, de la un moș, și a participat în 1997 la un festival de folclor din Franța. A debutat de la vârsta de 7 ani la fluier interpretând doine, bătute, sârbe, hore. Din 1962 și până în 1991 a activat la clubul C.F.R. Pașcani. La Căminul Cultural Dolhasca a cântat în orchestra de muzică ușoară (la nai) condusă de Paul Roată, vestit chitarist. Are 3 copii, 2 băieți care lucrează la C.F.R. Pașcani și o fată, absolventă a Facultății de Informatică Iași, care este acum la Primăria din Tecuci, jud. Galați. Datorită strădaniei, pasiunii pentru interpretarea cântecului la atâtea instrumente populare, Gheorghiță Vasile a cucerit nenumărate premii, diplome, mențiuni cu care, la anii bătrâneții, se mândrește: Premiul I la faza județeană Iași – 1971, diplomă la trișcă – 1971, la București; mențiune la fluier la Festivalul cultural-artistic „Plaiuri sucevene” – 1972; locul I ca solist-rapsod la nai, fluier, ocarină la Festivalul de folclor „Cântă de răsună lunca” Tecuci, 1974; premiul I, ca solist instrumentist la „Cântarea României” 1977; premiul al III-lea la concursul interjudețean de folclor „Cântarea României” 1979; diplomă – locul I la faza interjudețeană Pașcani 1980; mențiune la faza finală pe țară a concursului formațiilor folclorice ale sindicatelor din transporturi și telecomunicații, ediția 1980; diplomă – premiul al II-lea și titlul de laureat (nai, ocarină, tilincă, trișcă, fluier) la etapa republicană „Cântarea României” 1987; premiul al II-lea la concursul interjudețean de folclor „Barbu Lăutaru” ediția 1988; mențiune, ediția I a Festivalului folcloric de datini și obiceiuri „Alexandru Vasiliu”, comuna Tătărași, județul Iași, dec. 1995 etc. Rapsodul popular Gheorghiță Vasile s-a dovedit, așadar, un „fenomen” cu totul aparte. A cântat la atâtea instrumente muzicale, vrăjind ascultătorii, cu patimă, gândind la moșii și strămoșii noștri… A doinit, imitând glasul păsărelelor și geamătul vântului, și-a crescut cei 3 copii în cultul muncii și al respectului pentru valorile tradiționale. …Bine făcut, cu ochi inteligenți, cu fața luminată de un zâmbet enigmatic, maestrul Gheorghiță Vasile a manifestat o iubire pătimașă pentru cântecul popular, pentru zestrea spirituală locală, pentru comoara folclorului zămislit de-a lungul timpurilor. Dar câte ore de repetiții, cât consum de energie, câtă pasiune, câte așteptări și emoții! Pe toate le are în suflet… A interpretat cântece bătrânești, de dor, ciobănești, de jale, de nuntă, de muncă, de leagăn, păstrând acuratețea și frumusețea creațiilor populare locale. Un vast teren de experiență i-a fost deschis prin participarea la festivaluri de muzică populară românească. El nu a luat modele, nu a copiat muzica, nu a luat forme de-aiurea, n-a deformat nimic; a fost la sursă și a interpretat corect. …A avut de înfruntat însă și lipsuri materiale grele. S-au mai adăugat lipsa de solidaritate, unele împotriviri și tendințe „de exploatare” din partea celor interesați. În pofida acestora, a purtat cu el, de-a lungul vremurilor, multă demnitate. Astăzi, Gheorghiță I. Vasile este pensionar, iar în nopțile înstelate, neavând altă petrecere decât, din timp în timp, lătratul câinilor sau strigătul plângător al păsării de noapte, își cântă durerea sfâșietoare de la plecarea prea grăbită a celor pe care i-a iubit…