Destinatar din alte vremi

S-a dus vremea romantică a scrisorilor închise în plicuri lungi și albăstrii. S-a pierdut vraja unică a felicitărilor de carton care omagiau sărbătorile. Acum se dau like-uri pe facebook, se expediază flori și zâmbete virtuale.

 

Din cutia poștală nu cad decât sâcâitoarele facturi. Este trist să știi că generațiile care vin nu vor cunoaște niciodată încântarea pe care ți-o dă foșnetul unei scrisori pe care o așteptai de mult. Ultima scrisoare pe care am primit-o a fost în anul 2008. Mărturiseam atunci cu câtă emoție am deschis o scrisoare sosită prin poștă, i-am mirosit parfumul paginilor și m-am îmbătat cu vraja cuvintelor. Aș fi vrut să nu dispară niciodată timpurile în care domnișoarele de pension își țineau secretele legate în funde argintii… „Vă scrie o bunică aproape fericită, de 81 de ani, 8 luni și 10 zile (la noi, cei născuți mai devreme, se numără și orele)” – astfel își începea povestea doamna Neonila Climescu din Vama, Suceava, mărturisindu-mi apoi și un aspect din destinul său tragic. „Tatăl meu, în 1940, numai în vârstă de 47 de ani, notar cu titlul inamovibil, într-o comună din sudul Basarabiei, a fost deportat în înghețata Siberie, unde a și decedat, fiind aruncat într-o groapă comună”. Era clar că rândurile doamnei Neonila Climescu mă făceau să mă înclin cu respect în fața unei adevărate supraviețuitoare care a avut puterea să înfrunte cu demnitate greutățile vieții, respectul fiind întărit de onoarea de a avea o astfel de cititoare. Dacă fiecare viață este un roman, poate că doamna Neonila Climescu ar fi trebuit să-și găsească romancierul care să-i închidă în cuvinte viața deschisă în fapt ireversibil spre credința în Dumnezeu, care dă fiecăruia după puterea sa. N-am mai primit vești de la distinsa doamnă Climescu. Pentru mine numele acesta are același parfum proaspăt pe care îl aveau răvașele sosite într-o zi de sărbătoare. Cuvintele pecetluite în cerneală își cer parcă drepturile. Timpul nu are milă. Eu așez un punct peste o amintire, chiar dacă nu folosește la nimic. Este ca și cum aș rescrie o scrisoare cu cerneală dulce-amăruie pentru un destinatar din alte vremi.