Linia ferată Dărmănești – Vatra Dornei împlinește 110 ani

MONOLOG. De la inaugurarea liniei Hatna – Dorna Watra (Dărmănești – Vatra Dornei) au trecut ceva ani. Calea ferată s-a extins mult în acest timp și a determinat dezvoltarea multor localități, a adus civilizație și progres pe aceste locuri, prin schimburi materiale și spirituale. Din păcate însă, „vântul schimbării politice” din ultimul sfert de veac nu i-a fost și ei prielnic. Calea ferată din România s-a degradat continuu în ultimii ani, începând cu infrastructura ei. Chiar dacă este cel mai ecologic sau mai sigur sistem de transport terestru, cel care are posibilitatea efectuării transportului de masă, pe distanțe mari – în orice anotimp, permanent, ziua și noaptea –, transportul pe calea ferată nu mai constituie o prioritate pentru clasa politică din România.

 

Liniile sunt închise fără a se încerca rentabilizarea lor și fără a se lua în calcul factorul social, patrimoniul CFR este înstrăinat sau închiriat în condiții dubioase. Lipsa lucrărilor de întreținere și a investițiilor a determinat reducerea vitezei maxime de circulație și, implicit, mărirea duratei de parcurs. Mersul trenurilor este făcut parcă în favoarea micilor transportatori care te așteaptă în spatele gării. Și mergi în vagoane vechi, la care se strică des sistemul de iluminat și de încălzire. Vagoane, gări cu tot cu linii, locomotive, șine, aparate de cale etc. sunt vânate de samsarii zilelor noastre, care nu sunt capabili nici măcar să le silabisească istoria. Gările sunt jegoase și neîngrijite, din lipsă de personal, de fonduri și din lehamitea oamenilor de ordine care trec pe aici. Mulți din cei aflați la conducerea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la conducerea județului Suceava sau în Primăria Vatra Dornei nu cred că știu că peste câteva zile linia ferată Hatna – Dorna Watra va împlini venerabila vârstă de 110 ani. Sau poate se fac că uită, că plouă; sau poate nu citesc presa de calitate. De fapt, așa cum a fost „scăpat din vedere” momentul împlinirii a 100 ani, tot așa se pare că se va întâmpla și acum. Și e păcat… E păcat de munca și sacrificiul unor oameni care au construit și au întreținut aceste linii în acest răstimp, cu mari sacrificii; este păcat de noi și de ceea ce devenim în ochii altora și în ochii copiilor noștri. Ne renegăm trecutul, ne batjocorim elitele și ne alungăm valorile! Nu mai sunt promovați în funcții acum manageri sau gospodari de excepție, nu sunt susținuți cei „de altă culoare”, au prioritate mai mult cei înregimentați într-un culoar politic. Stimați domni, la care în treacăt am făcut referire, vă cer anticipat iertăciune, întrucât aș dori sincer ca presupunerile mele să nu fie întemeiate, iar data de 28.10.2012 să fie o zi de sărbătoare pentru toate comunitățile care au beneficiat, într-un fel sau altul, de existența acestei căi ferate. Aceasta ar putea fi o zi festivă organizată chiar de dumneavoastră. Aș vrea să apuc ziua asta și mai ales să vă pot întâlni, pentru a vă oferi, drept premiu, cartea „Drum de fier prin praf de pușcă”, o lucrare monografică foarte interesantă și bogat ilustrată, întinsă pe 526 pagini, ce va fi tipărită până atunci, din leafa mea amărâtă – de umil slujbaș la calea ferată –, ca un omagiu adus feroviarilor de aici și de pretutindeni. Cu stimă, Paul Brașcanu La 28 octombrie 1902 Cu „Bourguignon”, de la Cernăuți la Vatra Dornei Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie un gram de iubire ca s-o înțelegi. (Nicolae Iorga) La 25 septembrie 1895, a fost aprobat Regulamentul General de Concesiune al liniei de cale ferată cu ecartament normal între Kimpolung și Dorna Watra, cu ramificația sa de la Pojorâta către Louisenthal. În baza acestui act, la 20.01.1896, în adunarea Dietei Bucovinei, a fost prezentat un raport referitor la construcția acestei linii, întocmit în 09.01.1896 de deputații Johann Lupu, în calitate de președinte, și dr. Rott, în calitate de referent, sub denumirea „Bericht des Bukowinaer Landesausschusses betreffend die Beteiligung des Landes an der capitalsbeschaffung fur der Bahn normalspurigen Lokalbahn Kimpolung – Dorna Watra mit der Obweigung nach Louisenthal – Raport al Comisiei Ducatului Bucovina privind implicarea țării cu capitalul necesar pentru construcția liniei de cale ferată cu ecartament normal de la Câmpulung la Vatra Dornei cu ramificația ei de la Pojorâta la Fundul Moldovei“. Acest raport era întocmit la solicitarea companiei de cale ferată Bukowinaer Lokalbahnen și se baza pe datele furnizate de memoriul tehnic, bine documentat, întocmit de această firmă în vederea obținerii concesiunii pentru construcția liniei care prevedea „…unirea părții de nord și est a Bucovinei prin legături de cale ferată…”. Ultimul tronson de cale ferată, cu lungimea de 22,971 km, cel situat între Valea Putnei și Vatra Dornei, care avea să lege orașul stațiune de restul imperiului prin intermediul căii ferate, a pus numeroase probleme constructive și a necesitat o bună organizare, mult efort, inventivitate și dăruire din partea constructorilor. Planurile de construcție foarte bine documentate, întocmite de ing. Carl Pátek și de ing. Emanuel A. Ziffer, specialist de înalt rafinament tehnic care mai executase lucrări dificile în Semmering (Austria), la Baziaș, Cracovia (Galiția) sau de la Lemberg la Stanislaopol (Ivano-Frankivsk), în care au fost incluse studii și evaluări exacte privind cheltuielile cu execuția lucrărilor de artă și a terasamentelor, montarea căii ferate, defrișarea, costul materialelor și al retribuției forței de muncă, precum și prezentarea soluțiilor de trecere a culmii Mestecăniș, care au făcut ca lucrările să se încadreze în graficul de execuție. Organizarea șantierului și coordonarea lucrărilor au fost încredințate unui om foarte capabil, cu multă putere de muncă, ing. Krausch. Execuția tronsonului de cale ferată a fost acordată de societatea Bukowinaer Lokalbahnen firmei de asociați Heinrich Rabas și Karl & Emil Tauber din Cernăuți. După darea în folosință a tunelului Mestecăniș, din vara anului 1902, calea ferată a devenit operațională și a fost folosită ca linie de șantier pe distanța Valea Putnei până la Vatra Dornei, fiind folosită în principal pentru transportul materialelor necesare la lucrările din linie curentă și la cele pentru amenajarea stațiilor, iar până în toamnă s-a reușit trecerea ei pe ecartament normal. Cu toate că termenul de punere în folosință era anul 1903, s-a hotărât darea în exploatare începând cu luna octombrie 1902. Pentru a marca acest eveniment important așa cum se cuvine, s-au programat din timp o serie de activități care aveau să se petreacă în data de 28 octombrie 1902, data stabilită pentru deschiderea liniei. În afară de partea festivă s-a pus accent pe instruirea personalului asupra modului în care avea să se facă circulația trenurilor pe linia nouă, organizarea serviciului de exploatare, numirea personalului pe posturi. Pentru ziua inaugurării s-a stabilit punerea în circulație a unui tren oficial care urma să circule pe distanța Cernăuți – Vatra Dornei și retur. Plecarea era programată din Cernăuți la ora 5,30, la Mestecăniș urmând să ajungă în jurul orei 12,45, iar la Vatra Dornei, la ora 13,55. Întoarcerea era stabilită a se face după ora 18, în funcție de lungimea discursurilor sau durata banchetului programat a se ține la Cazinoul Băilor. La 28.10.1902, ora 5,59, a plecat din Cernăuți trenul special, compus din trei vagoane de călători remorcate de o locomotivă cu aburi nouă, denumită „Bourguignon”, aflată în prima sa cursă, toate împodobite cu ghirlande de brad, steaguri și cu portretul împăratului Franz Joseph, pus la loc de cinste; în vagoane se aflau 137 de oficiali și invitați de marcă, printre care se numărau și guvernatorul Bucovinei, baronul Friedrich von Bourguignon Freiherr von Baumberg, arhiepiscopul Cernăuților, Vladimir Repta (numit mitropolit al Bucovinei în 17.10.1902 și instalat la 10/23.11.1902), președintele Căilor Ferate Locale, E.A. Ziffer, alți membri ai conducerii căilor ferate particulare, șeful de secție M. Ritter von Pichler, din partea Ministerului Căilor Ferate, consilierul von Festenburg, directorul Direcției Căilor Ferate cu sediul în Stanislau, consilierul de secție, baronul Banhames, deputatul și consilierul Ilarie Onciul, Modest Ritter- cavaler de Grigorcea și de Ianosz, prințul Konrad Hohenlohe-Schillingsfürst, ministrul industriei și muncii, viitor președinte al guvernului din Cernăuți, baronul Nicolae Wassilko, deputat în Dietă, Francisc Bellegarde, conte și prefect al județului Câmpulung, Raimund Friedrich Kaindl, istoric și etnograf, Kipper Heinrich, scriitor, Luczenko Basil, consilier sanitar, Ferdinand von Zieglauer, istoric, rabinul-șef dr. Rosenfeld, general maior Rehbergher, Karl și Emanuel Tauber, Wilhem Zittinger, consilierul Schödl și mulți alții. De pe traseu au fost luate și alte personalități locale care au participat și ele la festivități, printre care și Teodor Stefanelli, șef al Judecătoriei din Câmpulung, scriitor și publicist, magistratul Călinescu, primarul și membrii comitetului local din Câmpulung – Zwolinski și Tudurean, Ropceanu, primarul și viceprimarul Pisztelea din Sadova, Avacovici, secretarul comunei Pojorâta, investitori locali, inginerii și șefii de șantiere care au participat la construcția liniei, un cor bisericesc, mai mulți clerici și fanfara Regimentului 41 din Cernăuți. Mitropolitului Vladimir Repta și celorlalți invitați care s-au deplasat la Vatra Dornei le-au fost arătate mai multe manifestări de simpatie prin satele de pe traseu și mai ales prin gările pe unde a oprit trenul, cu precădere în stațiile Hadikfalva (Dornești), Hatna (Dărmănești), Cacica, Gura Humorului sau în Câmpulung. Aici și la Cacica, „la deschiderea festivă a căii ferate s-a înfățișat o mare de popor din toată regiunea, primind pe oaspeți cu manifestații entuziaste, urale puternice și pocnete din țăcălușe”. La Câmpulung, un grup de copii condus de Alexandru cavaler de Racoce, directorul școlii, Teodor Doboș și Titus de Onciul, preoți ortodocși, Hieronymus Horodynski, preot catolic și Johann Ștefanciuc, preot greco-catolic, a ținut un frumos moment artistic. Protopopul și consilierul Balmuș a ținut un discurs în limba română și a transmis mitropolitului Vladimir Repta toată dragostea, aprecierea și bucuria locuitorilor din Câmpulung pentru alegerea sa în funcție, iar căpitanul districtual von Mikuli a salutat sosirea înalților oaspeți. La trecerea trenului pe lângă vila inginerului constructor W.U. Klika din Pojorâta, toată adunarea care aștepta acolo a strigat într-un glas, cu bucurie: „Trăiască inginerul Ziffer!”. După plecarea din Câmpulung, trenul a fost oprit în linie curentă, la câteva zeci de metri de la intrarea în tunelul Mestecăniș. Aici, toți invitații au participat la festivitatea organizată pentru sfințirea acestei construcții, slujba religioasă fiind condusă de mitropolitul Vladimir Repta alături de încă 6 preoți, după cum era obiceiul timpului. După aceasta s-a spus o rugă scurtă pentru împăratul Franz Joseph, s-a ținut o scurtă cuvântare și s-a intonat imnul țării de către fanfara militară a Regimentului 41 Infanterie Bucovineană din Cernăuți (Arhiducele Eugen). De la Mestecăniș, invitații îmbarcați în trenul oficial au trecut preț de 5 minute prin tunelul lung de 1622 m și s-au deplasat la Iacobeni, o localitate prosperă pe atunci, cu populație majoritar germană, unde monseniorul Joseph Schmidt a oficiat o slujbă în ritul religios catolic. A fost făcută o slujbă pentru sfințirea clădirii stației și s-au binecuvântat constructorii și utilizatorii liniei. La Vatra Dornei, primarul orașului, Simion Irinar, și Vasile Deac, fostul primar, cel care avea meritul susținerii și implicării cu trup și suflet în acest mare proiect, directorul școlii, Constantin Grigorivici, șeful postului de jandarmi, preoți, consilieri locali și o mulțime de popor au așteptat sosirea trenului în gară. La coborârea oaspeților din tren, primarul Irinar i-a întâmpinat cu urarea de bun venit pe meleaguri dornene, iar un cuplu de octogenari îmbrăcat în straie populare i-a întâmpinat cu pâine, sare și câte un păhărel de rachiu. Primarul Vasile Deac a ținut un discurs adresându-se președintelui țării, iar pretorul s-a adresat ing. Emanuel A. Ziffer, aducându-i mulțumiri pentru eforturile depuse și darea în folosință a liniei înainte de termen, după care mitropolitul Vladimir Repta a oficiat serviciul religios pentru sfințirea clădirii de călători. Toți invitații s-au deplasat apoi în parcul stațiunii balneare, conduși de un grup de 24 arcași urcați pe cai împodobiți cu steaguri de nuntă; aici s-a ținut un alt moment festiv, a luat cuvântul Francisc Bellegarde, conte și prefect al județului Câmpulung, și consilierul Vasile Deac; o fanfară a intonat cântecul „Drum de fier”, pe versurile lui T.V. Stefanelli, pe care l-a dedicat constructorilor liniei ferate. Banchetul a avut loc în pavilioanele așezămintelor balneare, unde s-a organizat o masă festivă pentru 150 persoane, iar fanfara Regimentului 41 Infanterie Bucovineană din Cernăuți a susținut un concert. Au rostit discursuri E.A. Ziffer, Emanuel Krasa, Modest Ritter, cavaler de Grigorcea ș.a. În timpul banchetului, persoana care a fost luată în seamă în afara guvernatorului țării a fost ing. E.A. Ziffer, care atunci a primit vestea că locuitorii Dornelor intenționează să-i răsplătească eforturile prin ridicarea unui monument în centrul orașului. …Trenul a plecat spre Cernăuți târziu, când noaptea se lăsase deja peste oraș, iar lumina gălbuie a felinarelor te îmbia la visare… Dorna Watra fusese trecută pe harta rețelei feroviare și zorii zilei de 29 octombrie 1902 îi deschideau perspectiva unui viitor mai bun, pe care îl merita cu prisosință… PAUL BRAȘCANU, Vatra Dornei