Bunici, după 50 de ani de la absolvirea liceului, pentru 3 ore elevi

E mijlocul lunii răpciune (septembrie). Într-adevăr e toamnă de aur. Peste tot se strâng roadele toamnei bogate în Bucovina și nu numai. 15 septembrie 2012 a ajuns o zi îndelung așteptată nu pentru deschiderea anului școlar, ci pentru reîntâlnirea, după 50 de ani, a foștilor absolvenți ai clasei a XI-a, de ucraineană, (promoția 1962) de la Școala Medie de Cultură Generală din Siret.

 

Siretul care a fost a doua capitală a Moldovei și care, din păcate, a ajuns astăzi localitate la frontiera nordică a României. Tot ce e dincolo aparține Ucrainei. Un orășel mic și destul de cochet, având astăzi o înfățișare cu totul nouă față de acum 50 de ani. În centrul orașului se ridică un edificiu impunător, cam auster la prima vedere, de tip austriac, inaugurat la 9 septembrie 1899, ca local al Obergimnasium-ului din acest oraș. Ulterior va fi sediul renumitului liceu siretean. În 1976, liceul s-a mutat în noua clădire construită, iar vechiul local devine școală generală. În anul 2000, la împlinirea a 225 de ani de existență a școlii siretene, va purta numele de Școală Generală „Petru Mușat”. Promoția 1962 își desfășoară întâlnirea festivă la 50 de ani de la absolvire nu în localul nou al liceului, ci în clădirea veche a Școlii Generale „Petru Mușat”, deoarece ea ne-a legănat anii adolescenței și ne-a instruit pentru viitorime. Promoția 1962 (ucraineană) era frecventată de 38 de elevi, proveniți din Siret și din zonă, din rândul cărora au ieșit 20 de învățători și profesori, 3 impiegați de mișcare CFR, 3 tehnicieni, 2 asistenți sanitari, 3 contabili, lucrători în cooperația meșteșugărească și funcționari. Această promoție a organizat prima revedere la 20 de ani de la absolvire (1982), iar acum a fost o reîntâlnire de 50 de ani de la absolvire. Din păcate, din rândul celor 18 profesori care au predat la clasa terminală (a XI-a), astăzi trăiesc doar 3, iar 8 colegi și colege au trecut la Ceruri. La strigarea catalogului, aceștia din urmă au fost prezenți numai în inimile noastre. Din rândul celor 3 profesori, Veronica Maidan (locuiește la Câmpulung Moldovenesc), Marian Salahub (trăiește la Iași) și Vera Pâslar (trăiește la Rădăuți), au participat la adunarea festivă doar primii doi. Au plecat la Domnul și dirigintele clasei, prof. Ilie Cureliuc, și directorul liceului, prof. Vasile Miron. Atât profesorii clasei, cât și dirigintele și directorii liceului au fost omagiați de toți cei prezenți. În memoria lor s-a păstrat un minut de reculegere. Au fost prezenți din cei 38 de elevi, doar 13 colegi și colege, ceilalți motivând diferite cauze se sănătate sau de distanță. Iată bunicii de astăzi și elevii pentru 3 ore prezenți: Boiciuc Alexa (Siret), Viorica Chidoveț (Dărmănești), Iosif Cost (Siret), Mihai Demușco (Suceava), Vera Fediuc (Roman), Gheorghe Hapenciuc (Rădăuți), Virginia Harasemiuc (Siret), Maria Haureș (Rădăuți), Domnica Holovenciuc (Suceava), Viorica Mateiciuc (Rădăuți), Vichentie Nicolaiciuc (Rădăuți), Maria Țurcan (Brodina) și Domnica Ursache (Suceava). Unii/unele au venit cu soți/soții. Reîntâlnirea a fost deosebit de emoționantă. După îmbrățișări în fața liceului de altădată, s-a intrat în localul acestuia și s-au vizitat clasele, laboratoarele, cabinetele, biblioteca și sala de sport. Apoi s-a poposit în sala unde a funcționat clasa terminală. Pe bănci erau așezate flori, un pliant de 6 pagini în care se afla istoricul liceului, colectivul didactic de atunci al clasei, catalogul elevilor, erau surprinse diferite momente de la absolvire și de la întâlnirea de 20 de ani, în fotografii, versuri create special pentru acest moment. Mai erau atașate multe articole, în original sau în copie, din publicistica unor colegi participanți (pliantul era pregătit de colegul nostru V. N.). Fostul profesor de educație fizică și sport, acum octogenar, Marian Salahub, a deschis festivitatea cântând la pianină „Odă bucuriei” de Beethoven. Apoi Iosif Cost – principalul organizator al manifestării – a punctat probleme organizatorice ale reîntâlnirii, oferind celor doi profesori – Veronica Maidan (prof. de limba ucraineană) și Marian Salahub – câte o medalie jubiliară a Școlii „Petru Mușat”. În anul 2000, s-au împlinit 225 de ani de existență a școlii siretene. Amintim că în acel an jubiliar Iosif Cost era directorul acestei școli. Tot cu acest prilej, prof. Iosif Cost, colegul nostru, a oferit fiecărui participant cartea coordonată de el „Arc peste timp”, editată cu prilejul aniversării de atunci. Cuvinte excepționale de trăire sufletească și de apreciere la adresa foștilor noștri dascăli și la adresa noastră, ca elevi de altădată, au rostit doamnele profesoare Emilia Lucaci, directorul școlii de azi, și Ecaterina Mocrei, directorul adjunct. A urmat partea cea mai consistentă a revederii: fiecare participant și-a prezentat traiectoria vieții personale, familiale și profesionale. S-au evocat multe amintiri plăcute sau mai puțin plăcute, năzdrăvănii sau șotii din viața de licean, de la lecții sau din afara lecțiilor, realizări pe linie profesională. Foști profesori, extrem de amabili și volubili, Veronica Maidan și Marian Salahub, printre altele, au adus laude întregii promoții, deoarece au ieșit oameni serioși, cu bună pregătire profesională și morală, majoritatea având studii superioare; la rândul lor, au devenit foarte buni dascăli în învățământ. Toți, indiferent de locul profesional exercitat, s-au dovedit buni cetățeni și excepționali familiști, fiind astăzi grijulii față de nepoți. Toți au fost nominal felicitați pentru ceea ce au făcut în cei 35 sau 40 de ani de activitate până la ieșirea la pensie. Foștii profesori s-au bucurat că elevul lor Vichentie Nicolaiciuc a ieșit mai mult din anonimat, deoarece a avut norocul să fie deputat din partea ucrainenilor în Parlamentul României, în legislatura 1996-2000, și a apărat etnia în toate domeniile. S-a ocupat de scris: a scris evocări istorice, studii teologice și filologice și articole de critică și istorie literară, publicând cartea „Repere culturale și umane”, apreciată de personalități sucevene. De curând a devenit membru al Societății Scriitorilor Bucovineni (SSB). Asemenea subsemnatului, scriu și alți colegi, exteriorizând trăirile personale, din promoția sa. S-a păstrat un moment de reculegere în memoria colegilor dispăruți. S-a hotărât ca următoarea întâlnire să fie peste un an, în 2013, la Rădăuți. Lecția festivă s-a încheiat cu intonarea cântecelor: „Gaudeamus igitur!, „Zelene jeto, zelene” (în ucraineană, „Verde secară, verde”) și „La mulți ani!”. Apoi a urmat agapa de la Hanul din Siret, unde s-a continuat cu degustarea preparatelor culinare, reci și calde, cu degustarea vinului și a berii, cu dans și cu discuții aprinse, dirijate și nedirijate, având conținut variat. Au fost câteva ore de trăire sufletească profundă, de emoții și bucurii, de regrete și de optimism. Astfel a fost revederea la 50 de ani de la absolvire. Cum vom fi și câți vom fi la anul?! A consemnat unul dintre participanți, prof. VICHENTIE NICOLAICIUC, elev de altădată și bunic