La centenar

Vechea uzină de apă a Sucevei, un rezervor care se umple cu fapte !

În organizarea Centrului de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de apă”, sub coordonarea Ordinului Arhitecților din România – Filiala Nord-Est, având ca asociat municipalitatea suceveană și ca partener Uniunea Arhitecților din România, de astăzi încep la Suceava manifestări deosebite – ce vor dura aproximativ o săptămână – cu ocazia aniversării unui centenar de la darea în exploatare a Uzinei de apă de la Suceava: „Zilele culturii urbane”.
 

Uzina de apa

Potrivit programului detaliat transmis, în numele organizatorilor, de arhitectul Constantin Gorcea, președintele Filialei Nord-Est a OAR, manifestările se vor derula pe parcursul unei săptămâni, începând cu ziua de vineri, 10 august a.c., de la ora 13. Reamintim că astăzi, după primirea invitaților și deschiderea oficială, sub numele „Uzina de apă” la 100 de ani vor avea loc, de la ora 14.15, vernisarea expozițiilor „Uzina de Apă – actul de naștere al orașului modern Suceava” și „Patrimoniul arhitectural industrial și echipamente publice în Suceava”, urmând inaugurarea Centrului de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de apă” Suceava, cu vernisarea expozițiilor „Proiectul și realizarea Centrului de Arhitectură, cultură Urbană și Peisaj” și „Integrarea în comunitatea locală a Centrului de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj”. De la ora 17 este programat un concert inaugural în spațiul considerat „neconvențional” al fostei uzine de apă, după care vor putea fi privite de aproape echipamente publice și industriale, de patrimoniu, ale Sucevei, ca și dotările edilitare contemporane. Sâmbătă, este programată o conferință-dezbatere cu tema „Rolul și funcționarea centrelor culturale”, la care sunt anunțate printre participanți nume de marcă din domeniu: arh. Șerban Sturdza, arh. Hanna Derer, arh. Șerban Țigănaș, cercetător dr. Valentin Coșereanu, arh. Mariana Croitoru, arh. Arpad Zachi. În aceeași zi, de la ora 20, „Balul uzinei”! „Porți deschise” la Uzina de apă – duminică, începând cu ora 11 și până la ora 14. Dar ea va putea fi vizitată în aceeași zi, la fel și pe parcursul celorlalte zile, între orele 17.30 și 20. Monument istoric de arhitectură industrial Complexul de clădiri s-a inaugurat – potrivit informațiilor furnizate în urmă cu un an de arh. Constantin Gorcea – în 1912, în vremea când primar al Sucevei era Franz Cavaler des Loges, fiind proiectat de un inginer german și realizat de firma austriacă, purtând nume sonor în epocă, Rumpel. Clădirile propriu-zise ale uzinei de apă, cele tehnologice, au devenit, prin ordin publicat în iulie 2011 în Monitorul Oficial, monument istoric de arhitectură industrială. Urma ca, în timp, același statut să-l capete întregul complex (inclusiv clădirile administrative alăturate). Anul trecut, printre altele, s-a lansat întrebarea: De ce există interes ca astfel de clădiri să fie recuperate și utilizate în scop cultural? După ce s-au avut în vedere mai multe exemple date de participanții la manifestările din 2011, concluzia a fost unanimă: „Pentru că ele nu mai pot deveni funcționale altfel”. Sau, cum ne-a precizat arh. Constantin Gorcea: „Nu poți mumifica o clădire valoroasă, să o iei și să nu te atingi de ea, să îi pui etichetă și să spui, iată, avem un monument. Nu se întâmplă nimic, nu aduce niciun beneficiu, doar înghite fonduri. Iar atunci îi dai o funcțiune. Cele mai bune sunt cele culturale”. Sau cum spusese arh. Șerban Țigănaș: „Aceste rezervoare se vor umple cu ceva. Au fost cu apă, acum se vor umple cu fapte!”. Așadar, odinioară, aici se realiza tratarea apei pentru a deveni potabilă. Într-un sistem de performanță europeană la acea vreme (să fi fost vreo 60 de uzine cu o astfel de tehnologie în Europa, mai ales în Germania și Austria; încă nu se știa în 2011 dacă cea de la Suceava este singura rămasă după război ori singura care este pe cale să se refuncționalizeze). Captarea apei se efectua, din Lunca Sucevei, prin 8 puțuri, iar apa era adusă în uzină printr-un sistem de sifonare. Se avusese în vedere că apa râului Suceava este feroasă și „s-a utilizat un filtru ca un fagure, cu lamele de lemn scămoșate, de lemn negeluit. Apa curgea de sus, se prelungea pe lamele, iar oxizii de fier erau reținuți de acestea. Lamelele se înlocuiau periodic. Procedeu similar cu cel utilizat de căutătorii de aur, care foloseau lâna de oaie… Totodată, prin cădere se asigura o aerare a apei”. Se putea observa și o parte din fundamentul original de ceramică din rezervor, și, din nefericire, puținele piese de metal rămase; printre ele, în foarte bună stare, o gură de vizitare. În timp, celelalte „dispăruseră”, probabil devenite „fier vechi” pentru cine știe ce întreprinzători de ocazie. Arh. C. Gorcea ne-a asigurat că toate intervențiile ce s-au realizat și urma să se realizeze păstrează clădirile ca aparținând tipului industrial: poduri de cabluri, grătare, scări metalice. Până și lumina „a fost lăsată să curgă pe capete, pentru a se respecta ideea (de curgere a apei – n.n.) a ce a fost aici”! Se creaseră în schimb planșee noi, absolut necesare unei clădiri în care plouase mai bine de 50 de ani… …Iar în aceste zile vom descoperi o altă uzină de apă. Nu ne rămâne decât să o vizităm!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: