Tot antologie, de autor, este Dor de Bucovina (Editura Tipoalex, 2012), care îl și „rezumă”, dar îl arată și înnoit „tematic” și stilistic. Dor de Bucovina și cele mai multe din celelalte texte „dor” de frumoase ce sunt. Aceste proze sunt selecționate din șase antologii și din șase volume (două în manuscris). Opus elitiștilor/pretinșilor elitiști, care se cred nemuritori prin expresie și când aceasta este fadă, C. T. Ciubotaru se vrea la modul deschis un reprezentant al oropsiților și al alungaților români în Apusul realelor și, de un timp, al falselor miraje. De aceea, cartea este plină de autocaracterizări și caracterizări fizice și morale, de revărsări comunionale cu cei asemenea, de solidari și, din când în când (Scrisori netrimise mamei, Linii astrale ș.a.) de „părinți” ai nevoiașilor. Aceste modalități, făcând parte din descriere, apar pe neașteptate ca fermenți și lianți ai unor electrizante narațiuni despre copilărie, viața de elev, student, profesor, muncitor (și cu studii superioare), în general despre dramele și tragediile de după al doilea război, din comunism, din neocomunism și – nou în istorie – cu guvernanți doritori ai dispariției celor „de jos”, ai Răului din viitorul „cipării” (vorba lui). Prima narațiune (cu narațiuni în narațiune, ca multe altele), mai impresionantă decât toate, este Dor și Dora, o proză dragostei de viață plină de poezia purității, confesivității pe fundalul Răului de acum. Doi adolescenți, un băiat și o fată, trăiesc paroxismul fricii de sfâșierea de lupi, deci iadul, dar descoperă raiul dragostei adevărate odată cu retrospectarea copilăriei, înstrăinării, dorului, durerii, dragostei altora prin întâmplări obișnuite sau extraordinare, vrăji, obiceiuri ancestrale (primul text este legenda Oadeciului de la Udești), visuri, vise etc.., toate impulsionând civismul, omenia, dăruirea – zestre legată și de ai lor, și de înaintașii îndepărtați. Rememorările emană un fantastic al atmosferei, iar noile invenții lexico-semantice și modalități de a dezinertiza spunerea literară prin expresii populare și localisme ne priesc savurarea boabelor de eternitate din care se alimentează textul. Celelalte aspecte – umorul, provenit din toate clasicele lui mijloace, satiricul, parodicul, caricaturalul, paradoxalul și paradoxismul – constituie ”încapsulări” ale universurilor și microuniversurilor create cu patos. Putem citi și câteva texte inedite.
O pregnantă narațiune este Glonțul din cuvinte, care, prin plurisemnificanța umanului din ea și finețea narației, merită o prezență într-o antologie de anvergură națională sau internațională.
Actuala carte aduce noi „vizionări” ale viitorului. Interesat de evoluția lumii, de soarta actualității, proiectează, în povestirea Dulce Bucovină, evoluția acestui tărâm până în anul 2025, S.F.–ul său propunând o soluție optimistă. În Și pământencele se urâțesc. Dacă iubesc, melanjul de extraterestritate și rudimentaritate scoate mo(n)stre de ridicol. Interesantă este și Ouă erotice datorită inovativității ideii, dar posibila „nevalidare” din partea viitorilor cititori și aceeași rudimentaritate dezavuează. Oricum, verva stilistică, abilitatea creării sau numai creionării de tipuri – în fond, esențialul – sunt inegalabile în proza umoristică (argument: cei mai mulți umoriști „ucid”, C.T. Ciubotaru învie și agreabilizează). Un mesaj repetat „cu acoperire” estetică în carte: mitul american a devenit pentru mulți români un antimit.
Unor cititori livrești (cunosc câțiva), proza lui C.T. Ciubotaru le pare a fi moralizatoare, nu act de artisticitate (de care – am mai spus-o cu alte ocazii – e doldora). În finalul acestei cărți, un pasaj îmi confirmă izvorul literaturii autentice, pentru care bucovineanul nostru optează:
„–Să nu mă vrăjești, am strigat, în hohotele elevilor. Nu vreau să fiu un Făt-Frumos ! [adresare, la o reîntâlnire, unei foste eleve, țigancă emancipată, multiplu înzestrată spiritual și material].
– Nu vă rîdeți, nașparliilor. Din păduchernița asta de localitate, cred că ‘ mnealui are cel mai curat și frumos suflet, pahar dă cristal, nu alta. Dă-dă unde știurăți ?
– Ortoepia și lexemele folosite”.
Comprehensivitatea ei se găsește la foarte multe personaje din volum. Dincolo de motivarea aproximativă și incompletă a elevilor, surâde adevărul: creația izvorăște din sufletul adânc înaripat de imaginație și sprijinit de rațiune. Propria-i creație contrazice scepticismul de pe coperta a patra.
Comentarii