Pe 19 iulie, la Biserica „Sf. Ilie” din Fălticeni

Urmând firul unei tradiții luminoase prilejuite de serbarea hramului Bisericii „Sf. Ilie” din Fălticeni, și anul acesta se vor aduce aici sfinte moaște pentru a binecuvânta credința și evlavia credincioșilor.

 

Prin grija părintească a ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și prin râvna deosebită a ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, vor sosi la Biserica „Sf. Ilie”, pe data de 19 iulie, moaștele Sfântului Andrei Criteanul, autorul Canonului celui Mare. Închinarea la moaștele acestui mare dascăl al rugăciunii va fi un moment luminos care va puncta istoria spirituală și culturală a comunității fălticenene. Se cuvine să cunoaștem, așadar, câteva date biografice ale celui care a rămas în istoria Bisericii drept unul dintre cei mai însemnați imnografi creștini și o figură luminoasă a liricii creștine. Sf. Andrei Criteanul s-a născut la Damasc, în jurul anului 660, sub stapânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educatie aleasă. Până la vârsta de 7 ani băiatul nu a vorbit deloc, dar după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine a primit darul vorbirii. La vârsta de 14-15 ani pornește în pelerinaj la Locurile Sfinte, fiind profund impresionat de acestea, care încă purtau semnul prezenței Mântuitorului Iisus Hristos, și anume: peștera Nașterii din Betleem, Mormântul Domnului din Ierusalim sau locul Golgotei. Imaginea acestora va rămâne pentru totdeauna întipărită în mintea tânărului Andrei și va juca un rol important în toată creația sa. A fost interesat de cultura veche și a studiat îndeosebi religiile vechi, cărora le-a descoperit măreția și frumusețea. A intuit, însă, că ideea de mântuire, așa cum o simțea sufletul său, nu era în niciuna dintre acestea, ci în viața trăită în numele lui Hristos, Cel Care s-a coborât din cer pentru a ne mântui. Mai târziu, el devine monah în “Frăția Sfântului Mormânt” – Ierusalim, fapt pentru care a fost mai târziu supranumit și “Ierusalimiteanul”. Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită (a unei singure voințe în persoana Domnului nostru Iisus Hristos). Intrarea în cler și hirotonirea lui întru diacon la Constantinopol, în anul 685, pare un act firesc și așteptat. Andrei și-a armonizat trăirea adevărului creștin cu cunoștințele religioase dobândite, devenind curând unul dintre cei mai apreciați tineri slujitori. Era un om de acțiune, care dorea să dea viață simțirilor sale de imitator al lui Hristos. De aceea i se încredințează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat și a unei case pentru bătrâni, lucrare socială foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme. Datorită vieții sale curate și a modului în care își îndeplinea misiunea printre cei în suferință, este supranumit „Andrei cel plin de har și de daruri”. În anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, în Creta. De aici a primit și numele de “Cretanul” sau “Criteanul”, pe care i l-a dat tradiția bisericească. Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A construit biserici, a înființat mănăstiri, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia sa, a ajutat pe creștinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insulă etc. Dincolo de aceste fapte care scot în evidență latura sa de mare filantrop, Sf. Andrei este un mare predicator și un creator de teologie omiletică. Dovadă stau cele 24 de predici rămase în patrimoniul tradiției creștine, mare parte dintre ele fiind dedicate Sfintei Fecioare Maria. Predicile sale vorbesc despre neprihănirea Sfintei Fecioare, Pururea Fecioria ei, calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu și de mijlocitoare pentru oameni înaintea lui Dumnezeu. Alături de aceste predici, imnografia Sfântului Andrei, axată pe preacinstirea Maicii Domnului, trasează liniile principale ale învățăturii ortodoxe despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru a încuraja participarea poporului la viața liturgică a Bisericii, a compus o mulțime de imne liturgice. Acestea sunt împărțite în două categorii: idiomelele (strofe poetice independente, cu compoziție și melodie proprie) și canoanele (ode liturgice întinse, cu strofe numeroase). El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, între care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat în cartea Triodul și constituie o piesă liturgică deosebit de importantă pentru perioada Postului Sfintelor Paști. El este compus din 250 de tropare (strofe), structurate în nouă cântări. Canonul cel mare se cântă integral la Denia de miercuri seara din a cincea săptămână a Postului Mare și parțial în primele patru zile ale primei săptămâni ale aceluiași post, la Pavecerniță. Sf. Andrei își centrează compoziția pe o serie de elemente fundamentale pentru înțelegerea Învierii și, implicit, mântuirii: pocăința, renunțarea la păcat, calea crucii, iubirea aproapelui și a lui Dumnezeu. Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, afirmă că „acest bogat și frumos canon este, în același timp, meditație biblică și rugăciune de pocăință… este un dialog al omului păcătos cu propria sa conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi; sufletul care se pocăiește plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepților virtuoși, ci robia patimilor arătate în mulți păcătoși, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alții s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit”. Sf. Andrei Criteanul a trecut la viața veșnică în anul 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Creta. De aceea, mormântul său nu se afla în Creta, ci în localitatea Eresos din insula Mitilina (Lesbos). Autor inspirat, poet creștin sensibil și profund, Sf. Andrei Criteanul sintetizează într-o metrică specială și într-o manieră melodică unică starea de rugăciune și evlavie pe care trebuie să o aibă un adevărat mărturisitor al lui Hristos. Plecând de la aceste considerente și știind că cinstirea sfintelor moaște este act integrant al cinstirii sfinților, credincioșii fălticeneni sunt chemați să-și aducă prinosul lor de dragoste și recunoștință față de sfinții lui Dumnezeu, modele de viață creștină și mijlocitori înaintea Stăpânului ceresc. Credincioșii dornici de trăire și simțire duhovnicească sunt invitați să se împărtășească din bucuria spirituală a comuniunii liturgice, ocazionate de slujbele care se vor oficia în perioada 19-21 iulie la Biserica „Sf. Ilie”. Pr. TUDOR NECULAU