Cui a servit Convenția PDL ?

Convenția Extraordinară a PDL a trecut fără ca mass-media să o analizeze în profunzime, atât din pricina grabei de a-și alege noii-vechii conducători, cât și din aceea a izbucnirii recentelor evenimente pe prima scenă politică a țării. Realitatea e că, pe o asemenea vipie, numai politichie nu-ți vine a face.

 

În intenția organizatorilor, lucrările se voiau o manifestare de forță și unitate, ca să le pară rău alegătorilor că nu le-au dat votul la locale, deși, după unii analiști, pierderile n-au fost catastrofale, mai cu seamă la numărul primarilor. Da, a fost o manifestare de forță și mai cu seamă de unitate, dar se nasc trei semne de întrebare: 1. dacă PDL a pierdut alegerile, aceasta e trista realitate, nu s-ar fi cuvenit o analiză serioasă a cauzelor și a neîmplinirilor? 2. de obicei, o astfel de întrunire nu schimbă doar oamenii vinovați cu alții, ci primenește ideologia, programele politice și mesajul, ceea ce nu s-a întâmplat. 3. două elemente importante ale strategiei ar fi fost individualizarea corectă a inamicului și actualizarea efectivelor împreună cu logistica. Rămân preocuparea doar a liderilor ca până acum? Să le luăm pe rând. Nu a precizat nimeni în vreun studiu sociologic public în ce măsură s-au pierdut alegerile din cauza votului negativ, probabil preponderent, sau din cauza lipsei de atractivitate și credibilitate a ofertei electorale. Dar să nu analizeze acest fenomen forul inter-congrese al unui fost partid de guvernare e greu de înțeles. Asta înseamnă fie că nu-și recunosc înfrângerea, fie se socotesc nedreptățiți. Demotivare, decredibilizare Din păcate, impresia generală a fost aceea a unui partid demotivat, decredibilizat, lovit în amorul propriu, motiv pentru care alți doi parlamentari au părăsit corabia. Să luăm în considerare că n-au dorit să-și spele rufele în public, că se rezervă această analiză care nu dă bine la imagine după scrutinul parlamentar din toamnă. Amânarea unei evaluări critice a fostului leadership nu le-a permis păstrarea doar a liderilor activi, eficienți și principiali, motiv pentru care noua listă a conducerii, puricată bineînțeles de toți analiștii, cuprinde destule elemente cel puțin contradictorii: dosare în instanță, ineficiență, compromitere. Intențiile PDL care se lasă devoalate sunt doar cele legate de compartimentul comunicare: Cezar Preda, Radu F. Alexandru, Raluca Turcan, Andreea Paul, Cristian Boureanu, Theodor Paleologu, Cristian Preda, Stânișoară, cuprinzând cam ce are mai valoros partidul în acest moment. Bătălia pe scaune În afara concurenței de personal, din punct de vedere doctrinar, PDL nu a câștigat nimic, nici măcar schițarea unui program de partid recent intrat în opoziție. Singurele gânduri făcute publice au fost propunerile de a construi „o platformă de centru-dreapta”, ceea ce coincide cu intenția mărturisită a lui Mihai Răzvan Ungureanu, și o mai strânsă relaționare cu societatea civilă. În schimb se prefigurează cumva modalitatea prin care cred ei că vor recâștiga puterea: prin atac permanent, prin tactica războiului continuu cu adversarul, învrăjbit, diabolizat… De altfel, atacurile la USL au mai înviorat atmosfera, înlocuind discuțiile anoste despre ideologie. Tocmai ceea ce li s-a reproșat cât au fost la putere, imposibilitatea de a construi ceva durabil. Așadar n-au prea fost schimbări, nici măcar de mentalitate. O cale nouă? Mai toate partidele românești și-au găsit cu greutate calea după trecerea în Opoziție, dar te-ai fi așteptat ca PDL să-și individualizeze corect măcar dușmanul: se luptă în continuare cu un USL de stânga, socialist și bolșevic, numai că actuala coaliție are două componente la fel de puternice, una de (centru)stânga, PSD și alta de (centru)dreapta, PNL. Pentru a le contracara e nevoie de programe mai inteligente și mai cu priză la mase decât ale actualei coaliții de guvernământ. Căci a afirma că partidul s-a așezat pe dreapta, că așa dă bine azi în România, nu mai păcălește pe nimeni. Nici despre oștile rămase fidele, despre logistica și forța financiară a PDL nu a apărut nimic în presă, semn că transparența nu este punctul său forte. Adevărat că situația e cam aceeași pe întreg eșichierul nostru politic. Drumul spre Europa civilizației politice fiind încă lung.