Note de lector

Gavril Trotușan și epoca sa: Biserica din Părhăuți

Cu binecuvântarea Înalt-preasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, profesorul Mihai Bocancea împreună cu preotul Lazăr Croitor au publicat lucrarea intitulată Gavril Trotușan și epoca sa: Biserica din Părhăuți (Ed. George Tofan, Suceava, 2012).
 

Despre această biserică, de la a cărei construcție se împlinesc 490 de ani, s-a mai scris începând cu S. Fl. Marian (Biserica din Părhăuți în Bucovina – 1887). Au urmat mai multe însemnări aparținând unor nume cu rezonanță în viața noastră religioasă și culturală: N. Iorga, G. Balș, Simion Reli, Leca Morariu, Petru Comarnescu ș. a. Structurată pe mai multe capitole, monografia „oferă cititorilor de orice vârstă, profesie, pregătire etc. posibilitatea de a face o „excursie” istorică foarte însemnată și bogată în informații”, după cum apreciază prof. univ. dr. Mihai Iacobescu în Prefață (p. 8). Mai întâi, se fac câteva referiri la vechimea așezărilor din zonă, inclusiv a satului Părhăuți. Pe baza cercetărilor arheologice întreprinse până în prezent, se poate afirma că arealul geografic respectiv a fost locuit fără întrerupere din preistorie, deoarece oferea condiții prielnice de trai: păduri, ape curgătoare, piatră, pământ pentru agricultură etc. Prima atestare documentară a existenței acestor sate datează din sec. al XV-lea și al XVI-lea. Prin referirile la starea socială a Moldovei din acea perioadă, autorii îl ajută pe cititor să înțeleagă corect contextul în care a fost construită această biserică. Ctitorul ei, logofătul Gavril Trotușan, originar de undeva de pe Trotuș, era un boier înstărit, proprietar al mai multor sate și moșii. A făcut parte dintre membrii sfatului domnesc al lui Ștefan cel Mare și apoi al lui Petru Rareș. A fost căsătorit cu fiica cea mică a lui Luca Arbure. Era deci un nume important al vieții politice din Moldova. După cum rezultă și din titlu, în capitolul Biserici și mănăstiri ctitorite la sfârșitul sec. al XV-lea și prima jumătate a sec. al XVI-lea, sunt menționate numele celor mai importante locașuri de cult durate de domnitorii și de unii boieri din perioada respectivă. Fără îndoială, cele mai multe au fost zidite pe vremea domniei lui Ștefan cel Mare în diferite localități din Moldova. Este un semn că viața religioasă din acele vremuri era destul de intensă. Urmând pilda domnitorului, unii boieri și-au înveșnicit și ei numele în calitate de ctitori ai unor biserici și mănăstiri de mare valoare artistică. Printre cei mai cunoscuți, se află hatmanul Șendrea, logofătul Ioan Tăutu, Luca Arbure, portarul Sucevei, boierul Gavril Trotușan etc. Cea mai mare parte a monografiei este rezervată, cum era și normal, Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” din Părhăuți. Pe baza unei consistente munci de documentare, autorii au adunat informații privind arhitectura și pictura acestei biserici. Interesant de știut e, de exemplu, faptul că arhitectura ei „face trecerea de la stilul ultimelor biserici zidite pe vremea lui Ștefan cel Mare, la stilul bisericilor din epoca lui Petru Rareș” (p. 76). Opiniile lor au ca temei studiile unor specialiști în domeniu și sunt completate cu numeroase fotografii color. Pictura interioară, realizată după aproape zece ani de la zidirea bisericii, se apropie ca stil și aspect de cea de la Voroneț, Bălinești sau Mirăuți. Desigur, pe de o parte scurgerea timpului, iar pe de alta vicisitudinile prin care a trecut biserica de-a lungul celor aproape cinci veacuri au afectat calitatea picturii, încât în prezent unele scene cu greu pot fi descifrate. Aprecierile autorilor în legătură cu această problemă sunt însoțite, și în acest caz, de mai multe fotografii care ilustrează cum nu se poate mai bine și justifică cele afirmate. Într-un alt consistent capitol, autorii își propun să prezinte unele aspecte privind viața religioasă a acestei biserici de la zidire și până în prezent. O primă etapă se referă la perioada cuprinsă între anul zidirii ei până la încorporarea Bucovinei în Imperiul Habsburgic (1522-1775). Începutul a fost unul firesc, biserica fiind, pe de o parte, loc de închinare, iar pe de alta, necropolă pentru familia ctitorului, pentru care au fost pregătite trei cripte. În realitate, au fost mai multe. De exemplu, în urma cercetărilor arheologice din 2007, în pronaos au fost identificate 15 morminte. O etapă distinctă în viața Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” din Părhăuți este cuprinsă în cei 143 de ani de stăpânire străină a Bucovinei. Se știe, de pildă, că autoritățile imperiale au întreprins o serie de măsuri în urma cărora viața religioasă ortodoxă din Bucovina a avut de suferit. Printre altele, au fost desființate cele mai multe mănăstiri, unele dintre ele rămânând pradă intemperiilor. Printre acestea, Voronețul a stat aproximativ un veac fără acoperiș. Cam la fel s-au petrecut lucrurile și la Părhăuți. În legătură cu aceasta, S. Fl. Marian nota în lucrarea citată mai sus: „Zugrăvitura din năuntru reprezintă imaginile tuturor sfinților, precum și multe alte scene din Biblie și de pe timpul prigoanei creștinilor. Însă această zugrăvitură e acum foarte ștearsă, așa că în multe locuri abia se mai pot cunoaște unele chipuri. Aceasta se pare a fi venit din cauza ploilor sau și din alte cauze necunoscute nouă, pentru că știut este că cele mai multe biserici au fost în timpurile furtunoase și nefavorabile pentru români părăsite și descoperite, expuse ploilor, furtunilor și altor neajunsuri” (p. 143). Sunt menționate numele preoților care, în acele condiții neprielnice, au reușit prin eforturi și chiar sacrificii să întrețină prin vremi acest locaș de cult. Spre meritul lor, preoții nu au fost preocupați doar de viața bisericească din Părhăuți. Au avut partea lor de contribuție și la dezvoltarea școlii din sat alături și împreună cu învățătorii vremii. De altfel, o imagine cuprinzătoare în acest sens este prezentată și în lucrarea Școala din Părhăuți. Peste o sută de ani de cultură și educație semnată de prof. Mihai Bocancea și prof. Maria Bocancea (Ed. „George Tofan”, Suceava, 2008). O etapă distinctă în istoria acestei biserici a început în 1918, anul revenirii Bucovinei în hotarele firești ale României. Această etapă de aproape 100 de ani este alcătuită la rândul ei din trei părți distincte. Prima ține până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost perioada ca mai rodnică din existența acestei biserici care, din păcate, a durat mai puțin de două decenii. În timpul războiului, satul a fost evacuat, iar trupele sovietice instalate o vreme aici au provocat mari pagube materiale și au sustras cele mai prețioase obiecte de cult. A doua se referă la perioada postbelică, mai precis începând cu anul 1948, când a fost instaurată efectiv dictatura comunistă în țara noastră. Chiar și în aceste condiții, datorită interesului și strădaniilor preoților care au slujit la biserica din Părhăuți au fost demarate lucrări pentru conservarea valorilor moștenite de la înaintași. Așa, de exemplu, în 1978 au început lucrările de restaurare a picturii interioare (din păcate, nu au putut fi duse până la capăt). Au urmat apoi lucrările de înlocuire a acoperișului, de construire a zidului de piatră care împrejmuiește biserica și a porților de la intrare etc. Cea de-a treia include ultimii 22 de ani trecuți de la evenimentele din decembrie 1989. Este, fără îndoială, o perioadă benefică. Slujită de preoți cu multă tragere de inimă pentru profesiunea lor, cu respect față de moștenirea lăsată de înaintași și beneficiind de sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, au fost demarate deja lucrări de restaurare și conservare a acestui valoros monument istoric. Monografia Gavril Trotușan și epoca sa: Biserica din Părhăuți semnată de prof. Mihai Bocancea și pr. Lazăr Croitor se înscrie, fără îndoială, în rândul celor mai valoroase lucrări de acest fel. Faptul este confirmat și de bogata bibliografie consultată de autori.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: