Dănuț Gavriliuc, primarul comunei Verești: „Suntem prea săraci pentru a face investiții proaste”

Dănuț Gavriliuc, primarul în exercițiu al comunei Verești și candidatul PDL la această funcție pentru un nou mandat, are 44 de ani, este căsătorit și are un băiat în vârstă de 21 de ani. Economist de formație, a adus, din 2008, comuna Verești, cea care, în 1989, fusese propusă de comuniști să devină oraș, dar pe urmă a fost lăsată într-o neagră și dezolantă izbeliște, la un stadiu de dezvoltare de invidiat.

 

Omul are o deviză și bună: „Cu oamenii se fac toate câte sunt pe pământ” și, în subsidiar, dar poate la fel de important pentru un economist, spune răspicat: „Suntem prea săraci pentru a face investiții proaste”. – Domnule primar, ce credeți și susțineți că vă recomandă pentru un nou mandat? Oamenii, mai ales astăzi, în plină criză, te întorc pe toate fețele, e dreptul lor, și nu cred în ruptul capului în promisiuni fără acoperire. – Ceea ce am făcut până acum, asta mă recomandă și vreau să continui. Am încercat să schimb aspectul comunei, l-am schimbat în bine spre foarte bine, nu am uitat niciun moment de oamenii care, în 2008, mi-au acordat încrederea lor. Sunt patru localități: Verești, Hancea, Corocăiești și Bursuceni. Pentru fiecare localitate în parte am făcut câte o investiție majoră. Am avut, ca edil-șef, și noroc, și ghinion… – Adică? – Întâi, a fost ghinion. În 2008, am refăcut o punte pietonală la Bursuceni, am investit niște bani, iar, la inundațiile din iulie, puntea nu mai era. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut în câteva luni un proiect, am prins finanțare de la Guvern pentru calamități, și, în 2009, februarie, am făcut o punte de 220 m. Acolo, la Bursuceni, sunt oameni care au terenuri peste Siret, este imaș, era vital pentru ei. În 2010, în vară, în noaptea în care podul de la Verești a căzut, eram acolo, pe pod… Nu vă spun ce a fost… Ei, am reușit, cu ajutorul președintelui CJ, Gheorghe Flutur, ca să inaugurăm acest pod la 1 decembrie 2011. Într-un an de zile, am făcut podul pe care apa l-a dărâmat. Zic eu că e un lucru mare. – Sunteți, ca să zicem așa, „omul podurilor și al punților”… La infrastructura rutieră cum stați? La școli, la unități de cult, tot ce ține de viața unei așezări? Nu vă sfiiți să le reamintiți oamenilor, pentru că, dacă s-a făcut, se vede cu ochiul liber, și, de altfel, campanie sau nu, se poate verifica… – Drumul J290, asfaltat cap – coadă, în jur de 6 km, în 2010. Tot cu ajutorul CJ Suceava. Anul acesta, am 700 m de asfalt, pe DJ 208B, tot cu ajutorul CJ. Termopane, la Școala Corocăiești, la școala veche Bursuceni, la Grădinița Verești, un pic și la Școala Verești, nu prea mult, amenajări de săli de clasă în toate școlile din comună – asta presupune inclusiv dotări IT. Ce-ar mai fi? Sunt multe, nu mă luați repede, că mă pierd!… Achiziționarea unui teren de cimitir pentru cultele neoprotestante din Corocăiești, fiecare cult în parte a primit o anumită sumă de bani pentru proiecte pe care le au în derulare… Anul ăsta, la „Oastea Domnului”, la Corocăiești, 500 m de pavaj, tot ce a trebuit. Numai mâna de lucru n-am plătit-o. Și la Bursuceni, și la Verești, s-au dat bani pentru fiecare unitate de cult. Avem o comunitate romă, la Hancea, puternică, au o casă de adunare și acolo se vor instala termopane. Amenajări de canale, în Lunca Siretului, decolmatări sau executat de canale, unde a fost cazul. Am redat agriculturii peste 10 ha. Oamenii au cedat câte o bucățică din terenul lor și am făcut și canale, pentru ca apa să nu mai băltească. – Cu fondul funciar cum stați, scurt pe doi, la punere în posesie? – În proporție de 99,99% sunt rezolvate. Mai avem solicitări la Legea 10/2001, cu casele naționalizate, la Legea 247/2005, dar aici toate documentațiile sunt înaintate. Durează, asta este… Altceva, însă, zic eu că e important. Sunt oameni care, pe vremea CAP-ului, și-au construit case, dar acum nu sunt proprietari și, în consecință, nu pot înstrăina. Nu pot da copiilor, nimic. Ei, am găsit o soluție perfect legală . Trecem acel teren în domeniul privat al comunei, prin HCL, raport de evaluare, intabulare etc. Iar, la un moment dat, scoatem la licitație. Sunt oameni care s-au judecat și 5-6 ani și n-au avut câștig de cauză. Terenul nu este revendicat de nimeni, mă refer la terți, deși omul stă acolo de 40 de ani. E perfect legal, pentru oameni și cu oamenii… – Hotărârile sunt verificate, totuși… – În 4 ani de zile nu am avut nicio hotărâre contestată, în contencios. Legea trebuie respectată. Oamenii trebuie respectați. La mine în birou nu a intrat nimeni să iasă nemulțumit. Analizăm, vedem și rezolvăm. Vin oamenii, înainte de a intra la notar, căci avem și birou notarial aici, în curtea primăriei, și ne întreabă primii pe noi. Ce trebuie, domnule? Eu, dimineața, la ora 6, sunt în primărie. – Aveți un centru civic de invidiat… – Păi, ăsta se vede cu ochiul liber, nu ați spus așa?… Poarta de intrare, gara, mai e un pic și se termină și amenajarea. Este pavat tot, până în gară. Vereștiul nu a avut flori în viața lui. De acum, va avea. Uitam: la școli sobe noi, cap coadă, din teracotă nouă. Am un principiu: suntem prea săraci, ca să facem investiții proaste. Un exemplu. Anul ăsta, am pus pavaj la biserici, la Verești și Hancea. În iarnă, am vorbit cu o firmă să-mi prezinte o ofertă. Pentru ce am făcut la biserici și în fața gării, mi se cerea un deviz la un miliard și 600 de milioane vechi. Din acești bani am făcut economie. Am cumpărat de 800 de milioane, la promoție, în iarnă, când ei nu vindeau pavele, deci le aveau pe stoc, 2000 mp pătrați de pavele, la jumătate de preț. Din 800 de milioane, am pus termopanele de la Școala Corocăiești și Dispensarul uman Corocăiești, plus garduri. Asta e economie. Să vă spun un lucru: cât s-a făcut din 2008 în 2012 în Verești nu s-a făcut din 1990 până în 2008. Și nu e glumă sau infatuare. Eu nu am găsit când am venit aici nimic… Dar n-am uitat să dau „Bună ziua!” – Când ați venit? – Pe 3 aprilie 2008 am împlinit 40 de ani, pe 4 aprilie, mi-am depus candidatura. – Din câte știu, sunteți legitimat la „Viitorul Verești”, ca portar. – Sunt, știți și asta!… Dar ceea ce nu știți, așa, ca să schimbăm registrul, în 2008, am avut două coaste rupte, iar în 2009, 5 coaste rupte. La fotbal. În 2010, n-am mai jucat. – Acum mai jucați? – Mă tem să nu-mi șifoneze cineva imaginea politică…